”Am merge prea departe dacă am găsi o conexiune între extraordinarul Cvartet op.59 nr..3 în Do major şi problemele de auz ale lui Beethoven? Ar putea fi introducerea o metaforă pentru el încercând să audă?” Se întreabă muzicologul Robert Simpson. Beethoven a scris pe schiţe "Nu îţi ascunde surzenia, nici măcar în artă".

Călătoria noastră pe portativele muzicii camerale beethoveniene continuă aşadar cu ultimul dintre cele 3 Cvartete op.59, dedicate contelui Razumovsky, ambasadorul Rusiei la curtea imperială vieneză.

Au fost fragmente din partea 1 a acestei creații semnate de Beethoven. Partea a 2-a, în la minor, este unică în creaţia compozitorului. La fel ca introducerea părţii 1, are elemente obsesive - tematice, armonice, dar şi ritmice. Şi forma este neobişnuită, o sonată cu repriză inversată.

Partea a 3-a, Menuet, din Cvartetul beethovenian op.59 nr.3, apare ca un repaus. De remarcat construcţia polifonică - un contrapunct omogen.

O tranziţie conduce direct în tumultosul final, care se deschide cu cel mai aprig fugato compus până atunci de Beethoven. Energia este emanată pe întregul întregii mişcări, constituind în opinia comentatorilor cel mai reuşit final din creaţia beethoveniană la acel moment. Dacă ascultăm cu atenţie, am putea chiar auzi o anticipare a Uverturii Egmont.

Cu ultimele pagini ale Cvartetului beethovenian op.59 nr.3 ”Razumovski” se încheie Ghidul Melomanului începător. Pe data viitoare!