Bine v-am regăsit, şi astăzi în lumea Cvartetelor de coarde Beethoveniene - mai exact a primului ciclu de lucrări în acest gen - cuprinzând 6 lucrări publicate între 1800-1801.

Am vorbit deja despre primele trei lucrări, în ediţii pe care le regăsiţi tot pe această pagină şi ajungem acum la Cvartetul opus 18 nr.4 în do minor.

Despre acestă lucrare s-a spus că a fost bazată pe material tematic scris anterior. Oricare ar fi adevărul, Cvartetul îl prezintă pe autor în deplinătatea forţei sale creatoare de până atunci. Lucrarea a fost legată de un Beethoven tranşant, hotărât - prin modul direct al adresării muzicale şi simplitatea texturilor, în care inventivitatea melodică a compozitorului este instant percepută de ascultător.

În partea 1 se simte mai degrabă determinarea, decât tragismul adesea asociat tonalităţilor minore.

Cvartetul Beethovenian op.18 nr.4, nu are o  parte lentă, aşa cum eram poate obişnuiţi. Mişcarea a doua poartă indicaţia "Scherzo", şi anticipează cumva partea a 2-a a primei Simfonii beethoveniene, tot în Do major, în special prin debutul în fugato.

Cea mai "sorbră" mişcare a Cvartetului op.18 nr.4 în do minor de Beethoven este partea a 3-a, aşa zisul "Menuet", care, asemeni multor exemple din creaţia lui Haydn şi Mozart, se îndepărtează de caracterul dansant. Acest menuet este intens dramatic, cu puternice accente.

Finalul este una dintre rarele excursii beethoveniene în stilul maghiar, de care Haydn a fost ataşat - ca formă, un rondo.

Spre finalul Cvartetul op.18 nr.4 în do minor, Beethoven creşte tempo-ul şi, spre deosebire de Haydn în aceste cazuri, lasă tonalitatea minoră să persiste până la final. De remarcat este şi faptul că toate cele 4 părţi ale Cvartetului sunt scrise în do - major sau minor.

Pe data viitoare, cu un nou Cvartet beethovenian din ciclul op.18!