Bine v-am regăsit, pe portativele Cvartetelor de coarde semnate Ludwig van Beethoven!

În ultimul deceniu al secolului 18, când Haydn compunea ultimele sale Cvartete de coarde, iar Mozart se stinsese din viaţă, Beethoven a scris primul său ciclu de lucrări în acest gen, cele 6 Cvartete op.18. Aşa cum notează Valentina Sandu Dediu în volumul său dedicat marelui compozitor german, "despre acest ciclu de lucrări s-a afirmat adesea că propune ca sistem de referinţă cele 6 Cvartete dedicate de Mozart lui Haydn, pentru a ilustra de fapt continuitatea în tradiţia clasică. Sunt înglobate în op.18 calităţile conceptului mozartian de lirism, fluenţă, dar şi tehnica de fragmentare şi prelucrare a tematicii a lui Haydn".

Rubrica a început cu un fragment din Cvartetul op.18 nr.1, despre care am vorbit în ediţia precedentă.

Lucrarea op.18 nr.2 în Sol major a fost supranimită “Cvartetul complimentelor”, datorită caracterului extrem de jovial al primei teme, care a fost tradus în cuvinte ca o sucesiune de saluturi ceremoniale.

În Cvartetul op.18 nr.2, Beethoven nu pare a căuta profunzimea. După cea de-a doua parte, un Adagio în Do major, urmează un Scherzo imprevizibil din punct de vedere tematic şi armonic. Scherzo-urile beethoveniene timpurii dovedesc o extraordinară varietate, răspunsul unei dorinţe haydniene, care spunea: "Aş vrea să ne arate cineva un nou mod de a scrie menuete".

Finalul Cvartetului Beethovenian op.18 nr.2 în Sol major este o nouă dovadă a învăţăturilor haydniene. Maestrul ar fi admirat cu siguranţă spiritualele inversiuni şi diminuări ale primelor 3 note din temă.

Cu ultimele pagini din Cvartetul op.18 nr.2 în Sol major de L van Beethoven se încheie astăzi GHidul mel începător! Pe data viitoare, tot în lumea cvartetelor de coarde beethoveniene!