Bine v-am regăsit, în lumea creaţiilor camerale semnate W. A. Mozart. Încă din copilărie, instrumentul de suflat care l-a entuziasmat pe compozitor a fost clarinetul. Însă acest interes nu s-a concretizat complet până în ultimii ani din viaţa lui Mozart, ani în care s-a bucurat de prietenia lui Anton Stadler, un clarinetist de geniu pentru care a compus lucrări precum Cvintetul K.581 şi Concertul K.622. Aceste două creaţii au şi o deosebită importanţă istorică, pentru că Stadler a contribuit notabil la dezvoltarea tehnicii acestui instrument, fapt care a influenţat şi stilul muzicii compuse pentru clarinet.

Măiestria lui Stadler era foarte apreciată de contemporani, aşa cum rezultă din documentele vremii: "Niciodată nu am auzit ceva asemănător pe acest instrument. Nici nu m-aş fi gândit că un clarinet poate imita aşa bine vocea umană, aşa cum o faci prin cântul tău. Instrumentul tău este atât de delicat şi are un sunet atât de frumos încât nicio fiinţă care are o inimă nu-i poate rezista".

Au fost fragmente din partea 1 a Cvintetului cu clarinet de Mozart, în care acest instrument este tratat uneori în manieră concertantă.

Mozart a introdus cvintetul KV 581 în La major în catalogul său în anul 1789, iar Anton Stadler l-a cântat probabil pentru prima dată în luna decembrie a aceluiaşi an, într-un concert în beneficiul văduvelor şi orfanilor. Însă lucrarea a fost pentru prima dată publicată la începutul secolului următor, în 1802. Iată partea a 2-a, Larghetto.

Cvintetul cu clarinet în La major a fost finalizat la Viena pe 29 Septembrie 1789, când Mozart scria opera "Cosi fan tutte". Iată şi un fragment din partea a 3-a, Menuet.

Acum, în finalul rubricii de astăzi, partea a 4-a din Cvintetul cu clarinet în La major de W.A Mozart - o temă cu variaţiuni.

Pe data viitoare, când vorbim despre alte creaţii camerale Mozartiene ce includ în componenţa instrumentală clarinetul!