Bine v-am regăsit! Va amintiţi sper că vorbim despre repertoriul muzicii pentru pian solo şi am ajuns la creaţia titanului de la Bonn, Ludwig van Beethoven.

Anul 1809 reprezintă pentru acest compozitor o nouă cotitură stilistcă. Apare o împrospătare de concepţie, în direcţia vienez-romantică, de exemplu în Sonata Les Adieux.

Ultima etapă componistică a lui Beethoven aduce o direcţie cu totul originală, prin 5 capodopere pianistice: Sonatele op.101, 106, 109, 110 şi 111, scrise între 1816-1822. Sonatele au o complexitate din ce în ce mai mare, pianul este tratat simfonic.

Tratarea instrumentală din ultimele opusuri beethoveniene coincide cu emanciparea pianului cu ciocănele. Iată un fragment din monumentala Sonată op.106 Hammerklavier, denumită şi ”Simfonia pentru pian”.

Pe lângă sonate, Beethoven a compus pentru pian şi numeroase bagatele şi variaţiuni. Cea mai cunoscută bagatelă este fără îndoială Für Elise.

Cele 33 de Variaţiuni pe o temă de vals de Diabelli compuse de Beethoven în 1823 reprezintă o creaţie model în acest gen, una dintre capodoperele beethoveniene târzii, alături de ultimele Cvartete şi Simfonia a IX-a.

Atât pentru astăzi, continuăm să ascultăm exemple din repertoriul muzicii pentru pian data viitoare!