Bine v-am regăsit!

De la notele melodice, despre care am vorbit zilele trcute, iar rubricile vă stau la dispoziţie în arhiva de pe site-ul nostru, trecem la notele ornamentale. Aşa cum deduceţi din denumire, ele înfrumuseţează linia melodică de bază.

Au fost foarte mult utilizate în secolele 17 şi 18. Iniţial aveau scopul de a înlocui durata scurtă a notelor produse de clavecin, apoi au ajuns să aibă un rol expresiv în melodie, integrându-se acesteia.

Câteva exemple de ornamente - apogiatura ornamentală, mordentul, grupetul, trilul, arpeggiato, glissando, portamento, fioritura.

Apogiatura ornamentală este formată dintr-una sau mai multe note care se scriu în partitură cu simboluri mai mici decât cele obişnuite.

Apogiatura simplă - adică alcătuită dintr-un singur sunet este de obicei o notă vecină superioară sau inferioară faţă de nota reală a melodiei.

Iată un exemplu din cunoscuta lucrare Tablouri dintr-o expoziţie a lui Modest Mussorgski.

Cu apogiaturi multiple, care apar însă după nota reală din acord, ascultaţi începutul Rapsodiei ungare nr.2 de Franz Liszt.

Un alt tip de ornament despre care vorbim astăzi este mordentul, foarte mult folosit în perioada Barocului muzical. El constă din alternarea rapidă a notei reale din melodie cu nota alăturată - superioară sau inferioară şi revenirea la aceeaşi notă reală.

Ascultaţi un exemplu muzical în care sunt prezente mordente superioare din creaţia lui Johann Sebastian Bach - Mica fugă în do minor.

Iar acum, un fragment semnat François Couperin care cuprinde şi mordente duble superioare.

Pentru mordentele inferioare, am ales un fragment din Suita 1 în La major de Georg Friedrich Händel.

Atât pentru astăzi, pe data viitoare, când vorbim despre alte tipuri de note ornamentale!