Bine v-am regăsit, dragi ascultători! Serialul nostru despre sistemul tonal se încheie astăzi, nu înainte de a face o scurtă trecere în revistă a noţiunilor prezentate anterior şi de a vorbi puţin despre relaţiile dintre tonaltăţi.

Tonalitatea este descrisă drept fenomentul interdependenţei şi gravitaţiei sunetelor către un centru determinat, denumit tonică. Vă mai spuneam că pe fiecare dintre cele 12 sunete (adică do do# re re# mi fa şi aşa mai departe) se pot construi câte o tonalitate majoră şi una minoră, rezultând un total de 24 de tonalităţi. Şi că majorul este asociat de obicei cu emoţiile pozitive, cu bucuria, fiind plin de vigoare, masculin iar minorul sugerează de obicei tristeţe, melancolie dau dramatism, fiind considerat un mod feminin.

Primul exemplu a fost în Do major, iar cel de-al doilea, în do minor. Aţi observat că aceste două tonalităţi au aceeaşi tonică, do, iar modul este diferit. Acestea sunt tonalităţi omonime.

Iar dacă de la o tonică majoră vom coborî o terţă mică, găsim relativa sa minoră. Spre exemplu Do major - la minor. Dacă dorim să aflăm relativa majoră a unei tonalităţi minore, trebuie să facem drumul invers. Adică urcăm o terţă mică. De exemplu re minor… Fa major.

Am mai vorbit dăţile trecute despre tonalităţile enarmonice - care sună la fel dar se scriu diferit.

Iată un scurt exemplu în Fa diez major…..şi unul în Sol bemol major……

Serialul despre tonalitate se încheie aici, dar Ghidul melomanului începător revine cu o nouă tematică, noi informaţii şi exemple cel puţin la fel de interesante începând din 20 aprilie!