Bun găsit, la o nouă rubrică dedicată unei tonalităţi. Pornisem de la Do major să le construim din cvintă în cvintă descendentă. Am vorbit deja despre Fa major şi dacă mai coborâm o cvintă ajungem la Si bemol major. Daca Fa major avea la cheie un bemol, cu fiecare cvintă coborâtă mai adăugăm o altă alteraţie. Si bemol major are aşadar o armură cu doi bemoli. Şi aceştia se calculează din cvintă în cvintă, aşadar avem si bemol şi mi bemol. Dat atât cu informaţiile "tehnice"!" Să ajungem la muzică!

Aţi ascultat deja un fragment din Preludiul în Si bemol major din caietul I al Clavecinului binetemperat de Bach, lucrare în care vă spuneam că Bach scrie în toate tonalităţile majore şi minore. Acum, din perioada clasică, partea a III-a din Concertul nr.27 pentru pian şi orchestră de Mozart, în Si bemol major.

Din perioada Romantismului muzical vă propun pentru început primele pagini din Simfonia I "Primăvara", scrisă de Schumann în Si bemol major - tonalitatea pe care o exemplificăm astăzi.

Iar din creaţia lui Rahmaninov, vă propun, în Si bemol major, un fragment din Preludiul op.23 nr.2.

Atât pentru astăzi, pe data viitoare, când vorbim, aşa cum v-aţi obişnuit, despre o altă tonalitate.