Bun găsit, dragi ascultători, şi astăzi în lumea compozitorului ceh Leos Janacek. Vorbim, din creaţia sa, despre Capriccio pentru pian şi ansamblu cameral - flaut, două trompete, trei tromboane şi tubă tenor. Lucrarea a fost scrisă în 1926 pentru pianistul Otakar Hollmann, care îşi pierduse mâna dreaptă în timpul primului război Mondial. Încercând să nu-şi piardă cariera, acesta, la fel ca Paul Wittgenstein, le-a solicitat compozitorilor vremii să scrie pentru mâna lui stângă.

Se pare că Janacek a refuzat iniţial comanda, spunându-i lui Hollmann: "Dar, dragul meu băiat, de ce vrei să cânţi cu o mână? E greu să dansezi când ai un singur picior". Compozitorul şi-a schimbat apoi opinia şi a început să scrie lucrarea, fără însă a anunţa pianistul.

Acesta l-a contactat pe Janacek după ce a aflat de existenţa Capriccio-ului din presă. Compozitorul nu i-a dedicat lucrarea şi nici nu i-a oferit drepturile pentru o primă audiţie, spunând: "Nu pot da niciun fel de drepturi. Oricine reuşeşte, poate cânta lucrarea". Însă în 1927, Janacek i-a trimis partitura lui Hollmann, prima audiţie privată având loc în 1928 în apartamentul din Brno al compozitorului. Iată un fragment din partea a doua.

Prima audiţie publică a Capriccio-ului de Leos Janacek a avut loc la Praga în 1928, ansamblul cameral fiind format din membri ai Orchestrei Filarmonicii Cehe. Se pare că Janacek a remarcat cu umor că tromboniştii cunoscutei orchestre au fost obligaţi să exerseze partitura acasă. Iată şi un fragment din partea a treia.

În corespondenţa sa, Janacek numea Capriccio-ul pentru pian şi suflători "Provocarea", datorită dorinţei nestăvilite a pianistului Otakar Hollmann de a continua să cânte în ciuda dizabilităţii. Acesta este un fragment din ultima parte.

Cu finalul Capriccio-ului pentru mâna stângă şi suflători de Leos Janacek se încheie astăzi Ghidul melomanului începător. Pe curând!