Bine v-am regăsit, dragi ascultători!

În prim plan se află astăzi din nou compozitorul rus Dmitri Şostakovich, mai exact Concertul său nr.2 pentru pian şi orchestră!

Pentru Şostakovici, perioada ce a urmat morţii lui Stalin în 1953 a fost una de relativă prosperitate şi siguranţă. A putut să înceapă să scrie lucrări care criticau în mod explicit asprimea şi cruzimea regimului, precum şi crimele comise împotriva umanităţii.

Cel de-al doilea Concert pentru pian şi orchestră a fost scris în 1957 ca un cadou la aniversarea fiului său Maxim, care împlinea 19 ani şi a fost solistul primei audiţii. În urma acestei apariţii scenice, Maxim Şostakovici a fost admis la Conservatorul din Moscova. Acest opus este considerat cel mai vesel şi optimist din creaţia lui Şostakovici, "de o simplitate fermecătoare, cu spirit liber şi căldură lirică", aşa cum l-au descris criticii.

Prima parte, în formă de sonată, prezintă scriitura pianistică în octave care se va dovedi a fi definitorie pentru întreaga lucrare.

Simplitatea părţii a doua din Concertul nr.2 pentru pian de Prokofiev este cuceritoare. Tema apare în minor la instrumentele de coarde, dar, într-o imagine comparabilă cu apariţia soarelui, intrarea pianului se face în major, creând un moment de magie. Am putea crede că ascultăm de fapt pagini scrise de Rahmaninov

În Allegro-ul final din Concertul 2 pentru pian şi orchestră, Şostakovici spunea că a arpegiile şi alte formule melodice sunt citate din binecunoscutele exerciţii ale lui Hanon. Includerea lor în concert a fost, tot conform compozitorului, singura modalitate de a-l face pe fiul său Maxim să le cânte.

Cu finalul Concertului nr.2 pentru pian şi orchestră de Dmitri Şostakovici se încheie astăzi Ghidul melomanului începător. Pe data viitoare!