Bine v-am regăsit, dragi ascultători, în lumea sonoră a lui Béla Bartók. Subiectul rubricii de astăzi este Concertul nr.3 pentru pian şi orchestră, compus în 1945 şi interpretat pentru prima dată în 1946 în Philhadelphia.

După ultima măsură a lucrării, Bartok a scris în partitură un cuvânt - "finalul". Aceata este ultima lucrare finalizată de compozitor înainte de a se muta din apartamentul de pe strada Manhattan din New York la spitalul West Side, unde s-a stins din viaţă 4 zile mai târziu.

Bartók ştia că nu îşi va mai putea cânta acest concert. Partitura solistică nu este scrisă în stilul exploziv şi incisiv caracteristic pianisticii sale, vizibil în primele 2 Concerte, ci într-o notă senină, lirică. Asta pentru că lucrarea intenţiona să fie un cadou pentru aniversarea soţiei sale, Ditta.

Partea a 2-a a Concertului nr.3 pentru pian şi orch de Bartok este bazată pe mişcarea a 3-a din Cvartetul de coarde beethovenian op.132, scris după ce starea de sănătate a compozitorului se îmbunătăţise. Indicaţia Adagio religioso este utilizată aici, fiind singura ei apariţie în muzica lui Bartók.

Iată şi un fragment din partea a 3-a, în care veţi remarca pregnanţa ritmică a temelor.