Bine v-am regăsit, în lumea muzicii pentru pian şi orchestră! Ne-am oprit la creaţia lui Béla Bartók şi vorbim astăzi despre Concertul său nr.1, compus în 1969 şi interpretat pentru prima dată în 1927, la Franckfurt, cu Wilhelm Furtwängler dirijor si compozitorul solist. De altfel, Bartók a scris aceasta lucrare pentru a fi cântată de el. A declarat mai târziu că este foarte dificilă pentru orchestră şi public, deşi cele mai mari dificultăţi sunt de fapt pentru pianist.

Partitura solistului este extrem de solicitantă tehnic, având salturi mari, clustere dense, pianul fiind tratat ca un adevărat instrument de percuţie.

Pe parcursul lucrării, solistul nu introduce niciodată o temă lirică, în schimb caută sonorităţi noi sau deja cunoscute, dar utilizate în forme noi. Iată un fragment din partea 1, în formă de sonată.

Partea a doua este un dialog între pian şi percuţie, în care instrumentul solist aderă treptat la aceasta partidă.

Finalul este curajos si argesiv. Bartók nu avea o personalitate puternică, iar asocierea sa cu această muzică poate fi greu de realizat. Probabil ca ea reflectaă însă puterea interioară a compozitorului.