Bine v-am regăsit, dragi ascultători! Facem astăzi un popas în lumea sonoră a lui Claude Debussy şi vorbim despre o lucrare mai puţin cunoscută publicului larg, Rapsodia pentru pian şi orchestră.

Dornic să-şi definească propriul limbaj componistic şi foarte critic la adresa lui însuşi, Debussy s-a preocupat mult de impresia pe care această lucrare ar fi putut să o aibă asupra publicului şi a retras fantezia chiar înainte de prima repetiţie. Astfel încât, deşi a fost compusă în 1890 şi revizuită în 1909, lucrarea a fost cântată pentru prima dată în 1919 la Londra, la un an după dispariţia lui Debussy, cu Alfred Cortot solist.

Fantezia are 3 părţi, apropiindu-se de structura convenţională a unui concert, deşi Debussy a descris-o în corespondenţa sa cu Edgar Varese drept ”o bătălie aproape ridicolă între pian şi orchestră”.

Prima temă a părţii 1, în Sol major, este explorată mai întâi de flaute şi oboaie, înainte de a fi încredinţată pianului, care o dezvoltă.

Rolul pianului în Fantezia lui Debussy este mai mult de membru al ansamblului decât de solist. Partea a 2-a, un intermezzo liric în fa diez major, aduce un dialog plin de delicateţe între orchestră şi pian, lent şi profund expresiv.

Trecerea dintre părţile a doua şi a treia din Fantezia lui Debussy se face fără pauză. Suntem introduşi astfel într-un energic Allegro molto.

Ultimele pagini ale Fanteziei pentru pian şi orchestră de CLaude Debussy încheie astăzi Ghidul melomanului începător. L-aţi ascultat pe Jean-Efflam Bavouzet alături de Orchestra Simfonică BBC şi dirjorul Yan Pascal Tortelier. Pe data viitoare!