Bun găsit, dragi ascultători, pe portativele scrise pentru pian și orchestră! V-ați dat seama deja, Facem un popas în lumea muzicii lui George Gershwin și vorbim despre celebra sa lucrare Rhapsody in blue. Știați că începutul interpretat de clarinetul a fost scris de Gershwin cu tril urmat de o scară ascendentă? La o repetiție înainte de premiera din 1924, clarinetistul Ross Gorman - probabil din plictiseală sau pentru a face o glumă, a cântat pasajul în glissando, apoi Gerswhin a cerut să rămână așa.

Să revenim însă la compunerea lucării, tot în 1924, când fratele lui George, Ira, a citit în ziarul New York tribune un anunț conform căruia muzicianul Paul Whiteman va prezenta în scurt timp un program inedit de muzică americană, pentru că Gerswhin lucrează la un concert jazz, Irving Berlin la un poem și Victor Herbert la o suită americană. Asta era într-adevăr o știre pentru Gerswhin!

Compozitorul l-a sunat pe Whiteman a doua zi și i s-a spus că acest concert era gândit pentru viitor, dar un dirijor rival a anunțat un program similar, combinând clasicul și jazzul, așa că a fost nevoit să avanseze data. Până la eveniment mai era puțin peste o lună.

"Acesta a fost debutul meu în sfera muzicii mai serioase", spunea Gerswhin despre Rhapsody in blue. Exista însă o problemă. Pe Brodway, compozitorul urmase practica obișnuită de a scrie temele, urmând ca aranjamentul să fie făcut de altcineva. Whiteman și-a anunțat așadar aranjorul, pe Ferde Grofe, să-și elibereze programul pentru un nou proiect.

Gershwin a scris partitura pentru două piane, unul reprezentând partea solo și celălalt orchestra. Ira, fratele lui Gerswhin, a venit cu ideea tiltului, după ce văzuse o expoziție a pictorului James Abbot McNeill Whistler - care alegea denumiri complet abstracte - precum Arrangement in Gray and Black (Aranjament in gri si negru). Blue, deși s-ar putea traduce prin albastru, evocă în titlul lui Gerswhin bluesul, și, prin extensie, jazzul.

Prima audiție a fost de mare impact, după 2 ani Grofe a lucrat din nou la orchestrație, pentru a o transforma din lucrare pentru ansamblu jazz în partitură simfonică. Așa cum se cântă cel mai adesea și astăzi.