Bine v-am regăsit, în lumea Concertelor pentru pian și orchestră semnate Serghei Prokofiev. Am ajuns astăzi la cel cu nr.4, în Si bemol major - o comandă a pianistului Paul Wittgenstein, care își pierduse mâna dreaptă în timpul Primului Război Mondial. Concertul pentru mâna stângă al lui Prokofiev a fost compus în 1931, dar Wittgenstein nu l-a cântat niciodată, premiera având loc la Berlin după 25 de ani. Concertul 4 a rămas astfel singurul care nu a fost prezentat pe scenă până la stingerea din viață a compozitorului, în 1953. Siegfrid Rapp, care își pierduse de asemenea mâna dreaptă a contactat-o pe văduva lui Prokofiev și a obținut permisiunea de a interpreta lucrarea, prima audiție având loc în 1956.

Concertul are 4 părți, prima dintre ele, Vivace, fiind un Rondo prin care intrăm în lumea neoclasicismului stravinskian.

Partea a 2-a a fost considerată la vremea respectivă cea mai emoționantă mișcare lentă din creația acestui compozitor.

În partea a 3-a, Moderato, a Concertului nr.4 pentru mâna stângă, Prokofiev provoacă pianistul cu o scriitură complexă.

Partea a 4-a este cea care ne oferă amprenta stilistică a compozitor, în ultimele pagini se remarcă apariția temei 1 a primei părți, apoi lucrarea se încheie.

Fragmentele au fost interpretate de Boris Berman, Orchestra Regală Concertgebow din Amsterdam și dirijorul Neeme Jarvi.