Bun găsit, dragi ascultători, suntem și astăzi în lumea muzicală a lui Piotr Ilici Ceaikovski.

În 1880, când a finalizat Concertul nr.2 în Sol major pentru pian și orchestră, Ceaikovski a ales să îl dedice pianistului Nikolai Rubinstein, fondatorul Conservatorului din Moscova. Acesta a primit mai bine partitura, comparativ cu reacția pe care o avusese la ascultarea primului Concert pentru pian, cu 6 ani înainte, despre care spusese că este de necântat și slab din punct de vedere muzical. Nikolai Rubinstein s-a stins însă din viață în 1881 și astfel nici interpretarea primei audiții a acestei lucrări nu i-a fost sortită.

Critica sa la adresa lui Ceaikovski pentru Concertul 1 l-a făcut pe compozitor să adopte cu totul alte tehnici în noua lucrare. Nu a mai gândit temele preponderant pentru orchestră, ci a creionat muzica în principal pntru pian, solicitând interpretului o mare virtuozitate și căldură a sunetului.

În prima parte, profunzimea spiritului rus își face simțită prezența.

Partea a doua a Concertului nr.2 pentru pian și orchestră de Ceaikovski condensează mare parte din materialul sonor pentru o formulă de trio, în care pianul are alături vioara și violoncelul. Se crează astfel o textură camerală, neobișnuită pentru o lucrare concertantă.

Ultima parte a Concertului 2 pentru pian și orchestră al lui Ceaikovski, Allegro con fuoco, pune în centru virtuozitatea solistului, fiind plină de energie, o muzică efervescentă.

Cu finalul Concertului nr.2 pentru pian și orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski se încheie Ghidul melomanului începător de astăzi! Pe data viitoare!