Bun găsit, dragi ascultători!

Ne aflăm în perioada clasicismului muzical, în lumea concertelor pentru pian şi orchestră şi am ajuns la ultimele creaţii în acest gen semnate Wolfgang Amadeus Mozart.

Începem cu cel cu numărul 24, în do minor. Dintre cele 27 de Concerte ale lui Mozart, doar cel cu numărul 20 mai este scris într-o tonalitate minoră.

Concertul pentru pian nr.24 este singurul în care compozitorul introduce şi oboaie şi clarinete. De fapt, este lucrarea concertantă pentru pian în care Mozart utilizează cea mai amplă orchestră.

Sfărşitul anului 1786 a fost o perioadă foarte aglomerată pentru Mozart, care plănuia să viziteze în curând oraşul Praga pentru reprezentaţii ale operei Nunta lui Figaro. Se pare că a cântat Concertul nr.25 în Do major la Viena pe 5 decembrie 1786, la o zi după ce finalizase partitura lui. Iar la o zi după acest concert se pare că a pus bara dublă de final a Simfoniei nr.38, care a fost cântată la Praga în luna ianuarie a anului 1787.

Acest opus a devenit foarte cunoscut, dar Concertul pentru pian cu nr.25, compus în aceeaşi perioadă a fost neglijat. Când Arthur Schnabel a cântat lucrarea împreună cu Orchestra Filarmonicii din Viena în 1934 s-a spus că este prima dată când Concertul nr.25 este cântat în acest oraş de la interpretarea ce fusese oferită de Mozart în urmă cu 147 de ani. Doar după cel de-al doilea Război Mondial se poate spune că acest Concert şi-a ocupat locul în repertoriul de gen şi a fost recunoscut ca o capodoperă.

Ascultaţi acum un fragment din partea I a Concertului 25 în Do major de Mozart.

Concertul pentru pian nr.26 în Re major de Mozart a fost scris în 1788. Cunoscut cu numele Concert al Încoronării, pentru că lucrarea a fost cântată de Mozart când Leopold al 2-a a devenit Împărat, în 1790 la Frankfurt. Iată un fragment din partea a III-a.

Ultimul concert pentru pian care a ieşit din peniţa lui Mozart este cel cu numărul 27 în Si bemol major. A fost început în 1788, în aceeaşi perioadă în care scria ultimele trei simfonii. Însă spre deosebire de partiturile acestora, se pare că Mozart nu prea avea inspiraţie pentru Concertul pentru pian, deoarece schiţele iniţiale ale lucrării au fost puse deoparte timp de aproape 3 ani. A fost finalizat la începutul anului 1791 şi interpretat de compozitor în postură solistică în luna martie a aceluiaşi an. Se pare că în programul concertului respectiv cânta şi soprana Aloysia Lange, de care Mozart fusese îndrăgostit, asta înainte de a se căsători cu sora Aloysei, Constanze. Iată un fragment din partea a III-a a Concertului nr.27 în Si bemol major de Mozart.

Mozart a scris de asemenea Rondo-uri pentru pian şi orchestră dar şi Concerte pentru două şi trei piane şi orchestră! Despre acestea însă vorbim data viitoare!