Bine v-am regăsit, dragi ascultători, în lumea muzicii.

Data trecută am vorbit despre Bach şi ale sale concerte pentru instrumente cu claviatură şi orchestră, şi rămânem astăzi în familia lui Bach, pentru că acest gen joacă un rol important şi pentru cei doi fii mai mari ai lui Bach - Carl Philip Emanuel şi Wilhelm Friedemann.

Pe toată perioada creaţiei sale Carl Philipp Emanuel Bach a compus concerte pentru clavecin, începând cu cel în la minor, datat 1733.

Concertele lui Carl Philipp Emanuel Bach pentru clavecin reflectă circumstanţele profesionale şi personale ale perioadei în care au fost scrise. 52 de asfel de lucrări sunt înscrise în catalogul creaţiei acestui fiu al lui Johann Sebastian Bach. Contribuţiile lui Carl Philipp, dar şi ale fratelui său Wilhelm Friedemann au avut un rol important în dezvoltarea acestui gen. Dialogul dintre solo şi tutti - adică restul ansamblului, s-a rafinat, dimensiunile concertului s-au amplificat, tehnica de compoziţie a evoluat, remarcându-se densitatea simfonică a partiturii. Iată un fragment din ultimul concert scris de Carl Philipp Emanuel Bach pentru instrument cu claviatură solist.

Cel mai mare dintre fiii lui Bach, Wilhelm Friedemann, s-a apropiat poate cel mai mult de tatăl său din punct de vedere al componisticii. Spre exemplu în concertul în Mi bemol major pentru două clavecine, influenţele tatălui său pot fi întrevăzute, cărora li se alătură însă trăsăturile stilistice ale lui Wilhelm Friedemann - în ceea ce priveşte utilizarea disonanţelor şi modulaţiile.

Wilhelm Friedemann Bach nu a adoptat stilul avangardist, să-i spunem, al fraţilor săi compozitori, fiind cel care a continuat cumva moştenirea tatălui, Johann Sebastian, deşi este cunoscut faptul că stilul lui Bach era combătut de ceilalţi fii ai săi, care îl numeau « perucă bătrână », dorind înlocuirea vechiul stil baroc prin noul stil, cel clasic.

În final, un fragment din finalul Concertului pentru clavecin în fa minor de Wilhelm Friedeman Bach. Pe data viitoare !