Bine v-am regăsit, în lumea muzicii pentru pian. Astăzi călătorim în Franţa secolului 20 şi vorbim despre Francis Poulenc.

S-a născut la Paris în 1899 şi s-a îndrăgostit de pian de mic. A devenit de altfel un excelent interpret, un virtuoz cu o tehnică foarte personală. Îşi cânta frecvent compoziţiile, ca solist şi acompaniator, iar înregistrările sale cu muzica lui Satie au foarte apreciate, dar şi premiate.

Printre primele lucrări pentru pian ale lui Poulenc se numără Trei mişcări perpetue, scrise în 1918 şi dedicate pictoriţei Valentine Hugo. Aceste piese pline de graţie şi şarm au câştigat imediat simpatia publicului şi a interpreţilor. Compozitorul le descria ca fiind foarte uşoare, comparabile cu o plimbare vioaie pe cheiul Senei.

Cele Cinci Impromptu-uri scrise între 1920-1921 arată o latură mai experimentală a stilului componistic al lui Poulenc, spre exemplu din utilizarea bitonalismului, dar piesele arată şi bine-cunoscutul lirism al compozitorului.

Un loc important în creaţia pentru pian a lui Francis Poulenc în ocupă Suita franceză, din care ascultaţi "Mic marş militar".

În 1932, Francis Poulenc a compus Vals-improvizaţie pe numele lui Bach, dedicat pianistului Vladimir Horowitz. "Când cântă Horowitz, îmi pierd capul", spunea Poulenc în 1950.

Atât pentru astăzi, pe data viitoare!