Povestea lui Lipatti, muzicianul şi omul, rămâne una dintre fascinantele şi tragicele simfonii neterminate ale secolului XX, o istorie cu profil aproape meteoric, o carieră internaţională strălucită întinsă pe doar 15 ani, până la finalul brutal din 2 decembrie 1950, moment în care pianistul Lipatti doar ce atinsese deplinătatea potenţialului său de exprimare şi conştiinţa maturităţii şi a siguranţei, iar compozitorul era departe de a arăta măsura înzestrărilor sale. În 2 decembrie 1950, lumea pierduse unul dintre cei mai mari pianişti ai acelui moment şi, incontestabil, pe cel mai mare slujitor al acestui instrument pe care România îl avusese vreodată. Şi, dacă totul se oprea atunci, tot am fi avut de ce să fim mândri de Lipatti şi obligaţi să-i cunoaştem efortul şi să-i perpetuăm memoria. Însă legenda sa a continuat să trăiască, să se amplifice chiar, pentru ca pianistul Dinu Lipatti să se bucure, astăzi, de o reputaţie unică în pianistica secolului trecut: de reper de perfecţiune, echilibru, de clasicitate şi modernitate în acelaşi timp. Cu alte cuvinte, timpul nu numai că nu i-a estompat imaginea, ci a oferit acel răgaz de a înţelege că Lipatti s-a construit pe sine ca model fără vârstă, universal şi irepetabil.

Dinu Lipatti şi-a asumat mereu modernitatea, noul, manifestând o curiozitate neobosită pentru orice fel de descoperire tehnică a timpului său. Şi, dincolo de ancorarea activă în prezent, a scrutat întotdeauna cu un optimism aparent de nezdruncinat viitorul. Toate acestea se regăsesc în viziunea sa artistică, în concepţia interpretativă, în imagistica sonoră pe care ne-a lăsat-o moştenire. Iar odată cu trecerea timpului, se dovedeşte din ce în ce mai relevant faptul că, deşi mijloacele de înregistrare, inclusiv video, erau deja obişnuite în preajma lui 1950, cele mai dinamice imagini care să ne vorbească despre Lipatti rămân doar înregistrările sale muzicale, reprezentative fiind cele puţin peste 3 ore şi jumătate de muzică realizate pentru Columbia. Arta vizionară a lui Dinu Lipatti are forţa să se valideze continuu prin aceste imprimări, condensate ca număr de minute, impunând concluzia că ele reprezintă o esenţă. Iar concluzia lui Walter Legge, producătorul Columbia cu care a colaborat Dinu Lipatti, subliniază, pe bună dreptate, că acele înregistrări rămân "puţine ca număr, dar din cel mai pur aur".

Arta lui Lipatti triumfă luminos printre paraziţii de uzură ai discurilor sale, vechi de aproape şapte decenii, albume care sunt considerate în continuare drept referinţe de unii dintre cei mai reprezentativi pianişi ai prezentului. Prin aceasta, Lipatti se înscrie şi printre cei mai reeditataţi şi de succes artişti din istoria EMI Classics, parte din Columbia.

Dinu Lipatti, pianistul şi compozitorul - "Interpretul zilei" miercuri, 29 noiembrie 2017, la "Arpeggio", de la ora 10.00; în înregistrări cu pagini de Frédéric Chopin, Wolfgang Amadeus Mozart şi... Dinu Lipatti.