Cum eşti sigur că ajungi la jazz-ul bine definit, cu toate particularităţile în prim plan, în plin swing, ca la carte, am putea spune? Sau cum eşti sigur că mai poţi ajunge la spiritul jazz-ului, în formă continuată în zilele noastre? Alegând cei mai reprezentativi artişti, care zeci de ani au explorat aceeaşi zonă, formând un stil şi o pulsaţie care ne stimulează în fiecare zi. Una dintre cele mai elegante expuneri de jazz prin excelenţă se găseşte pe albumul "Four in one", al doilea în formula Heads of State, un adevărat all-star band, cu Gary Bartz la saxofon, Larry Willis la pian, David Williams la contrabas şi Al Foster la baterie, adică una dintre formulele de veterani care nu dau niciun semn de suficienţă după zeci de ani în atâtea formule spectaculoase, dimpotrivă găsesc calea cea mai directă spre plăcerea pură de a cânta jazz, într-o sesiune cu piese standard şi compoziţii din partea fiecărui component, înregistrate la prima. Indiferent de atitudinea unor radicali, care îşi imaginează că pot redefini total un gen, că pot înlocui totul în jazz, sub privirile indignate ale puriştilor din cealaltă extremă, acest album este vital pentru scena de jazz, pentru că are în conţinut tot ceea ce trebuie dus mai departe din esenţa acestui fenomen care evoluează, se extinde, dar nu se va desprinde niciodată de rădăcini.

Hudson este numele unui super-grup cu activitate continuă dar cu o componenţă uşor schimbătoare de-a lungul deceniilor. Spre exemplu Tony Williams este unul dintre primii baterişti ai grupului, în timp de John Medeski este noul membru care menţine statutul acestui cvartet care, indiferent de componenţă, ar face inutilă orice prezentare. La ce nivel putem percepe jazz-uul atunci când în studio se adună Jack DeJohnette, John Scofield, John Medeski şi Larry Grenadier? În 2017, orice cântă aceşti domni devine memorabil, personalitatea lor este atât de influentă, încât orice temă se redefineşte cu un plus de clasă. Deosebit pe acest album este şi repertoriul, în bună parte format din marele repertoriu post Woodstock, completat de câteva teme originale. Adevărul e că grupul a cântat pentru prima oară în această formulă în 2014, la Woodstock Jazz, iar atmosfera de acolo i-a încurajat să înceapă acest proiect finalizat prin acest excelent album. Dealtfel, râul Hudson se află la doar câţiva kilometri depărtare. E foarte plăcut să asculţi piese cunoscute, atinse de parafraze genial construite de chitara lui Scofield, de Hammond-ul lui Medeski sau de groove-ul lui DeJohnette. Joaca pe aceste linii cunoscute poate deveni foarte riscantă în absenţa experienţei şi a clasei. Ca grup, cvartetul pare a cânta de-o veşnicie, fără efort, desigur, lăsându-se doar luaţi de fluxul muzical. Genul acesta de album imediat accesibil poate atrage spre jazz, spre spiritul improvizaţiei, un număr mare de ascultători care nu intră neapărat în "trib", dar care reacţionează viu la calitate.

Jazzy Hour, joi, 12 octombrie, ora 19.00