Orice poveste legată de jazz-ul de după 1949, fie că e vorba de cool jazz sau altă expresie eliberatoare de după be bop, poate începe cu Lee Konitz. La 89 de ani nu mai are nimic de demonstrat, însă legendarul saxofonist, care şi-a început cariera pe albumul lui Miles Davis, "Birth of the Cool", ne arată acelaşi apetit pentru improvizaţie şi ţinuta unuia dintre cei mai originali muzicieni din jazz. În 2017, el rămâne alături de artiştii moderni care caută calea cea mai puţin previzibilă printr-o piesă standard. Alături de vechii colaboratori, pianistul Kenny Barron, basistul Peter Washington şi bateristul Kenny Washington, Konitz se strecoară printre clişee, chiar şi pe titluri foarte cunoscute şi îndelung explorate cum ar fi "Stella by Starlight", "Darn that Dream" sau "Out of Nowhere". Tonul instrumentului rămâne glacial, fragilizat de timp, dar la fel de prezent şi bine definit. "Frescalalto" este albumul unei minţi muzicale vaste, al unui artist venerabil, unul dintre puţinii care au rămas ca legătură vie cu perioada clasică a jazz-ului, încă vibrant, în continuă căutare, capabil de surprize. El este unul dintre foarte puţinii muzicieni care ne poate spune cum e să sufli la saxofon la o vărstă la care unii abia suflă normal.

Trichotomy este un trio de pian din Australia care a debutat discografic în 2009. După alte trei albume reuşite şi o perioadă de implicare în diverse alte proiecte muzicale, grupul revine în 2017 cu "Known-Unknown", un album aproape perfect împărţit în trei, în ceea ce priveşte compoziţia, spaţiul şi improvizaţia şi excepţional alcătuit în spiritul trio-ului modern de pian. Pianistul Sean Foran, basistul Samuel Vincent şi bateristul John Parker împart egal chiar şi efectele electronice, care completează instrumentele clasice şi extind varietatea tonală a muzicii. Fiecare titlu este un bun exemplu de simţ dinamic şi de balans între instrumente, de simplitate lirica, aspecte care au adus acest grup în admiraţia unui public în extindere. Totul este accentuat de groove, de dialogurile dintre pian şi bas, de bogăţia armonică şi de muzicalitatea cu care fiecare compoziţie este tratată. O conversaţie de calitate între trei capacităţi muzicale, care işi împrospătează permanent vocabularul, fără să se abată de la subiect. Cunoscutul şi necunoscutul sunt apt dezvoltate pe acest material de studio foarte bine definit de pendularea dintre tensiune şi relaxare, dintre compoziţia precis notată şi improvizaţia liberă. Muzica nu poate exista fără cele două elemente, iar provocarea stă în menţinerea unui echilibru între ele.