În ediţia din 22 ianuarie 2017 a emisiunii Opera în interpretări de referinţă ascultăm două materiale recent apărute pe piața discografică, ambele la aceeași prestigioasă casă de discuri: Deutsche Grammophone. Franco Fagioli a imprimat arii de Rossini în compania ansamblului Armonia Atenea și a dirijorului George Petrou, în vreme ce mezzosoprana Elina Garanca a conceput un album cu repertoriu Romantic, cântând împreună cu Orchestra Comunității Valenciene, condusă dirijoral de Roberto Abbado.

Discul lui Fagioli a fost lansat în 30 septembrie 2016 și conține arii din opere cunoscute – ca Semiramida, Matilde di Shabran și Tancredi, dar și rarități - ca Demetrio și Polibio, Adelaide di Borgogna sau Eduardo și Cristina – toate scrise de Gioachino Rossini. O surpriză, deci, pentru admiratorii contratenorului argentinian, care s-a concentrat până acum asupra repertoriului baroc. Dar, spune el, „ceea ce este interesant la acest CD este melancolia pe care Rossini o arată în scrierea unor roluri eroice masculine pentru voci înalte, acest lucru fiind legat de tradiția barocă de a scrie partituri eroice pentru castrați. Asta explorez în noul meu album: ideea că Rossini este fiul compozitorilor baroci.” În acest context putem spune, deci, că ascultăm un Rossini baroc. Probabil pentru a asigura omogenitatea albumului, producătorii au evitat totuși să abordeze singurul rol rossinian scris pentru castrato – Arsace din opera Aureliano in Palmira, pe care compozitorul italian l-a compus pentru ultimul mare castrat, Giambattista Velluti.

Fagioli nu este primul contratenor care abordează repertoriul rossinian pentru mezzosoprane și contraltiste – Max Emanuel Cencic a făcut același lucru în anul 2007, când a imprimat arii din Semiramida, Doamna lacului, Tancredi și Aureliano in Palmira, împreună cu Orchestra de Cameră din Lausanne și dirijorul Michael Hofstetter.

Întrebat, în cadrul unui interviu, dacă plănuiește să abordeze și are roluri destinate inițial vocilor feminine în travesti – ca Romeo în I Capuleti, Smeton în Anna Bolena sau Orsini în Lucrezia Borgia – Franco Fagioli răspunde afirmativ, adăugând că, desigur, nu o să le cânte pe toate, ci doar pe cele potrivite vocii sale. De altfel artistul în vârstă de 35 de ani va debuta anul acesta la Opera din Nancy în rolul Arsace din Semiramida; pe aceeași scenă a instituției franceze muzicianul a interpretat, în stagiunea 2013-2014, rolul Sextus în Clemența lui Titus de Mozart.

Noul album al lui Fagioli cuprinde 17 arii, în care ceea ce place, probabil, cel mai tare, este, dincolo de timbrul cu totul deosebit, virtuozitatea cu care artistul atacă fiecare fragment muzical în parte, amintind mai degrabă de tehnici instrumentale decât vocale. În recenzia sa pentru publicația londoneză The Sunday Times, Hugh Canning compara vocea lui Fagioli cu cea a extraordinarei Marilyn Horne, care strălucise în arii prezente și pe acest disc: Dolci d’amor parole din Tancredi sau Ah, quell giorno ognor rammento din Semiramida.

În partea a doua a emisiunii ascultăm cel mai nou disc al mezzosopranei Elina Garanca – intitulat Revive.

Pentru că artiștii zilelor noastre se întrec în talent, virtuozitate, precizie, rafinament interpretativ și tehnică, este vital pentru ei – și pentru casele de discuri care îi susțin și promovează – ca fiecare dintre aparițiile lor discografice să fie la înălțime. Iar pentru a ajunge acolo nu mai e suficient să cânți excepțional. Nu! Trebuie să dai dovadă de multă inteligență și imaginație – dacă nu tu, personal, atunci echipa din spatele tău – pentru a realiza materiale apreciate și, în consecință, vandabile. Elina Garanca, bunăoară, a ajuns în acel punct al carierei în care simte că a venit momentul să abordeze un alt tip de repertoriu – cel dramatic. Mezzosoprana letonă, promovată ca divă a timpurilor noastre și aflată într-un vârf de formă, explorează în acest album furtunile emoționale și ale destinului ce răvășesc viețile câtorva dintre cele mai puternice eroine din lumea operei. Ideea CD-ului, deci, este să prezinte femei puternice ale repertoriului Romantic, aflate în momente de cumpănă ale existenței lor. Albumul cuprinde 14 arii, cu o primă parte formată preponderent din hituri – albumul se deschide cu Voi lo sapete din Cavalleria lui Mascagni – în vreme ce a doua jumătate aduce surprize-rarități: ca momente din Henric al VIII-lea de Camille Saint-Saens sau Boema lui Leoncavallo.

“Ceea ce le unește pe toate aceste femei - spune Garanca – este dorința lor de a explorara lumi interioare. Albumul vorbește despre persoane aflate, din diverse motive, în momente de slăbiciune – fie sunt nefericite în dragoste, trădate, pierd puterea sau își iau rămas bun de la cei iubiți. În viața mea de zi cu zi – continuă diva în vârstă de 40 de ani – trec și eu prin multe stări: pot fi geloasă, furioasă, amuzantă sau tristă. Viața e asemenea unei cărți mari, colorate. Așa că și eroinele acestui album aparțin acestei mari și colorate cărți.”

Repertoriul ales aici cuprinde muzică din Don Carlo de Verdi, Boema de Leoncavallo, Herodiade de Massenet, Cavalleria rusticana de Mascagni, Adriana Lecouvreur de Cilea, Samson și Dalila de Saint-Saens, Werther de Massenet, Troienii de Berlioz și Boris Godunov de Mussorgksy, între altele. Aceste foarte diverse arii pun în valoare tehnica flexibilă pentru care Garanca este faimoasă și lasă loc, în același timp, interpretărilor ei foarte personale; între timp, odată cu vârsta și cele două sarcini, vocea artistei a căpătat profunzime și a devenit ceva mai întunecată. „Am început cu repertoriul Baroc, cu Mozart și bel canto. Nu am cântat niciodată Verdi pe scenă și nu am cântat prea mult veriști, așa că această abordare e nouă pentru mine” - mai mărturisește cântăreața cu ocazia lansării noului ei album. „Simt că acum este momentul să merg mai departe, așa că repertoriul de acum este gândit pentru o nouă Elina, pregătită să înfrunte noi provocări. ”