Myriam Marbé a fost discipola lui Mihail Jora timp de 10 ani, din 1944 până în 1954, apoi a predat ea însăşi compoziţie şi contrapunct la Universitatea de Muzică din Bucureşti, până în anul 1988. De-a lungul acestei perioade, a obţinut mai multe premii internaţionale pentru creaţie sau distincţii acordate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, a publicat articole şi studii de specialitate, a colaborat la "Monografia George Enescu" apărută în 1971.

Repere si limbaje în creația compozitoarei Myriam Marbé

Cu o imaginatie debordantă, Myriam Marbé a îmbinat în muzica sa, în mod original, diverse culori timbrale, s-a exprimat într-o deplină libertate improvizatorică, a alăturat desfăşurării melodice elemente de teatru şi efecte sonore inovatoare cum ar fi intonaţiile silabice non-semantice, amintind de substratul arhaic al muzicii, a combinat într-o manieră proprie vocile cu elemente instrumentale devenite personaje. Ca un început în afirmarea acestui limbaj inventat de Myriam Marbé, poate fi considerat "Ritualul pentru setea pământului" apărut în 1968, pentru 7 voci, percuţie şi pian preparat. Un an mai târziu a compus "Joc secund" pentru ansamblu instrumental, grup vocal şi bandă. Au urmat "Păsările artificiale" în 1979 pentru recitator şi ansamblu, apoi în 1990 "Preţuitorul", pentru cvartet de coarde, tenor, recitator, trombon şi percuţie.

Myriam Marbé a excelat şi în genul concertant, lăsându-ne câteva lucrări de referinţă pentru muzica românească a secolului 20: Concertul pentru violă şi orchestră, compus în 1977, Concertul pentru viola da gamba şi orchestră, apărut în 1982 sau Concertul pentru Daniel Kientzy, saxofoane şi orchestră din 1986. A mai compus Simfonia "Ur-Ariadna" în 1988, apoi o lucrare oferită publicului în 1994, tot în genul simfonic, "Timpul inevitabil".

Vineri, 8 aprilie 2016, la Sunete contemporane veţi putea asculta de la ora 23.30 câteva lucrări vocal-instrumentale de Myriam Marbé, din Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, în interpretări de excepţie.