Încheiem o săptămână care a debutat cu începutul primăverii astronomice, în același timp ziua lui Bach şi Ziua europeană a muzicii vechi.

...Şi o încheiem tot în atmosferă sărbătorească. Cantata BWV 31 este cea cu care începem amintirile din această după-amiază în care toţi cei de confesiune catolică sau protestantă sărbătoresc Învierea Domnului. Cantorul de la Sf. Toma a destinat două asemenea primei zile de Paşti (ca să nu amintim de Oratoriul BWV 249), un efort componistic întins pe perioada petrecută de el la Leipzig, parte a proiectului auto-impus de completare a serviciului religios din bisericile luterane ale oraşului cu lucrări special scrise în acest scop. Avusese acelaşi ţel şi la Weimar, în tinereţe şi ca de atâtea ori în viaţa sa, Bach a apelat la bagajul cu care a venit la Leipzig scoţând la nevoie o partitură deja începută (sau chiar terminată) şi reinvestind-o cu noi virtuţi. Şi această cantată a fost compusă iniţial şi cântată la 21 aprilie 1715 la Weimar, reformulată ulterior la Leipzig.

Dacă Bach şi-a dedicat viaţa realizării unei veritabile integrale creatoare, nici urmaşii nu s-au lăsat mai prejos.

De când tehnica înregistrărilor s-a dezvoltat mereu mai mult, au existat artişti care au dorit la rândul lor să realizeze integrale. Între primii care s-au încumetat pare că s-a aflat dirijorul german Fritz Werner, fără să fi şi reuşit să completeze cele peste 200 de cantate bachiene. Totuşi, între 1957-1972, unele partituri au văzut de două sau chiar mai multe ori şansa lansării pe disc în viziunea acestui organist-dirijor.

Provenit dintr-o familie de muzicieni berlinezi, cu studii în capitala germană şi cu un Premiu Mendelssohn pentru compoziţie în 1935, imediat după aceea a fost organist la Berlin şi Potsdam, pentru ca după război să ocupe aceeaşi poziţie la Heilbronn. Acolo a întemeiat corul Heinrich Schutz în 1947, apoi cu Orchestra de Cameră din Pforzheim a pornit proiectul amintit.

Înregistrarea pe care o avem datează din 1963, când între trompetişti solist era Maurice Andre, iar unii dintre soliştii vocali se regăsiseră şi în versiunile mai timpurii, comentate de John Quinn, care remarca diferenţele dintre ele. Despre cele din 1963 afirma, de pildă, că "...aici corul este captat cu sunet mult mai bun. Cântul lui este mult mai viguros şi incisiv... Discursul şlefuit al lui Agnes Giebels [soprana solistă] e un deliciu, Krebs [tenorul...] este la fel de bun..." Lor îl adăugăm noi pe basul Erich Wenk care completează echipa solistică a acestei înregistrări pe care probabil că o să o savuraţi cu aceeaşi bucurie cu care orice partitură asemenea a lui Bach ne împlineşte. Aici, în plus influenţa cantabilităţii de extracţie vivaldiană, dar şi aerul festiv, vin să completeze audiţia de deschidere a unei asemenea după-amieze.

Barenboim şi Zukermann - prieteni şi parteneri în Abbey Road Studios...

Când spunem Paşti, spunem primăvară... A doua extragere din 'Cutia cu amintiri' este o lucrare desemnată chiar aşa de către autorul ei, nu foarte tentat de-a lungul creaţiei să facă astfel. În lunga listă a opusurilor sale instrumentale, Beethoven arareori a folosit titluri (programatice ori nu). Sonata "Primăverii" , însă, este una dintre puţinele care au asemenea determinări.

Născute la sfârşitul anilor 60 şi începutul deceniului următor, discurile în care pentru o integrală Beethoven s-au întâlnit în studiourile de pe Abbey Road din Londra Daniel Barenboim, Pinchas Zukermann şi Jacquline du Pre reprezintă autentice evenimente artistice. Ele aveau să rămână mărturia prieteniei ce-i legase cu nu mulţi ani în urmă pe cei trei (ca şi cu Itzhak Perlman şi Zubin Mehta) împreună realizând celebrul film pentru televiziune "Păstrăvul" al lui Christopher Nupen din 1969 care a rămas apoi cel mai difuzat film de acest gen, până în prezent (era vorba despre pregătirile pentru concertul de deschidere a noii săli Queen Elisabeth din Londra şi concertul propriu-zis cu cvintetul lui Schubert, ca şi despre realizarea tehnică, prin folosirea a cinci camere ce utilizau filmul de 16 mm). "Când a fost difuzat pentru a opta oară în Germania la 25 mai 1994, pe canalul ARTE, a înregistrat cea mai mare audienţă între toate transisiunile de muzică clasică pe acel post de-a lungul întregului an, la 25 de ani de când apăruse!"- mai multe, aici

Astfel, trio-urile cu pian şi sonatele cu vioară sau violoncel beethoveniene se adună într-o serie reluată şi redifuzată de casa EMI pe diferite suporturi. Noi am ales din compilaţia pe CD din 1999, în seria "double fforte", primăvara - cea din textul şi spiritul Sonatei op. 24 pe care Barenboim şi Zukerman au înregistrat-o atunci, la începutul anilor 70 ai secolului trecut, spumoasă întâlnire sub spectrul tinereţii a doi prieteni în viaţă, pe scenă şi în studiouri.

Ritualul primăverii în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu" din 1961

A fost demnă de admiraţie dorinţa lui Constantin Bugeanu de a aduce un titlu mai rar prezent pe afişele noastre de concert la vremea respectivă. Partitura lui Stravinski, se ştie, este de o complexitate ce provoacă mari bătăi de cap orchestrelor şi dirijorilor, dar Bugeanu nu se lăsa uşor învins, astfel că în seara de 15 septembrie 1961 a prezentat-o cu Orchestra Naţională Radio în a doua ei prezenţă pe scena marelui festival, la Sala Palatului. Publicul a fost încântat, mai ales că în program mai figura şi Concertul KV 488 în La major de Mozart cu pianista Annie Fischer, cunoscută şi apreciată pentru interpretarea muzicii clasice, dar şi a lucrărilor lui Liszt şi Bartok.

"Pentru Constantin Bugeanu şi Orchestra Radioteleviziunii..." - spunea criticul Alfred Hoffmann a doua zi pe programul II al Radiodifuziunii Române, în "Jurnalul concursului şi festivalului..." - "...cea mai mare probă a constituit-o... redarea suitei de balet "Sărbătoarea primăverii" de Stravinski, partitură redutabilă prin dificultăţile multiple pe care le ridică în faţa interpreţilor. Ritmica ei cu accente neobişnuite, coloritul exuberant al instrumentaţiei, caracterul arhaic al intonaţiilor melodice - toate aceste elemente se cer nu numai realizate tehniceşte dar şi pătrunse în strânsa lor interdependenţă" mai preciza autorul înainte de a consemna realizarea artistică "demnă de consemnat".

Sper să regăsiţi toate acestea la finalul emisiunii Cutia cu amintiri de duminică, 27 martie, ora 16,00.