Pe 20 ianuarie 2014, s-a stins din viaţă, la vârsta de 80 de ani, unul dintre cei mai importanţi dirijori ai vremurilor noastre: Claudio Abbado. Un producător de înregistrări, citat de theguardian.com, definea harul său dirijoral prin sintagma "puls absolut", făcând referire la simţul pe care Abbado îl avea de a găsi tempo-urile "naturale" şi agogica justă, ceea ce transforma şi cea mai amorfă lucrare într-o succesiune de fraze cu un înţeles coerent. Totodată, Abbado a militat împotriva a ceea ce numea "ghetoizarea" muzicii, refuzând să facă din creaţia contemporană un capitol aparte şi dând o importanţă egală compozitorilor deja intraţi în legendă şi celor în viaţă.

Născut la Milano, Claudio Abbado a luat primele lecţii de pian de la mama sa; tatăl era violonist şi profesor la Conservatorul Giuseppe Verdi, pe care dirijorul îl va absolvi în 1955. Dacă la Milano a avut ocazia de a-i vedea pe Furtwangler şi pe Toscanini dirijând, la Viena (unde ajunge la recomandarea colegului său de la Academia Chigiana din Siena, Zubin Mehta) are ocazia de a urmări tehnica lui Karajan, în timp ce - ca student al Academiei de muzică din capitala Austriei - va lucra sub îndrumarea lui Hans Swarowsky. Se va situa pe prima poziţie a Concursului de dirijat Koussevitzky, ediţia 1958, iar în 1963 câştigă Premiul de dirijat Dimitri Mitropoulos. În anul 1966 a început o colaborare de lungă durată cu Orchestra Simfonică din Londra, al cărei dirijor principal va deveni din anul 1969, succedându-i lui André Previn, iar ca director al Teatrului La Scala din Milano timp de şapte ani a urmărit să aducă opera mai aproape de melomani.

Dirijorul Claudio Abbado rămâne în memoria melomanilor ca unul dintre repezentanţii şcolii de dirijat clasice, cu o mare economie de mişcări şi gestică reţinută, cu un repertoriu concentrat în special pe creaţiile orchestrale germane şi cu un interes special pentru muzica lui Gioacchino Rossini şi a lui Giuseppe Verdi.

Arpeggio, 20 ianuarie 2016, ora 10.00