Intr-o epocă a spectaculoaselor căutări creatoare Henri Dutilleux a mers pe un drum al său, fără a se încadra în vreuna dintre direcțiile evidente ale acelor ani. Chiar dacă a lucrat 18 ani în cadrul Radio France în domeniul producției muzicale a rămas fidel instrumentelor de tip clasic trandițional (fără a aborda sursele electronice, de exemplu) dar și unora dintre genurile preluate de la predecesorii săi.

Puțin mai tânăr decât Olivier Messiaen și cu doar câțiva ani mai vârstnic decât Pierre Boulez (doi veritabili deschizători de noi viziuni creatoare), Henri Dutilleux pare mai aproape de spiritul muzicii franceze ilustrat de Maurice Ravel sau Albert Roussel, iar rafinamentul culorilor sale armonice sugerează și o legătură cu universul sonor al lui Claude Debussy. De altfel în familia sa au existat legături și cu pictorii Delacroix și Corot, dar și cu muzicieni de talia lui Gabriel Fauré.

Laureat cu "Prix de Rome" în 1938, Henri Dutilleux nu a beneficiat decât puțin de bursa oferită de Conservatorul din Paris pentru a lucra în capitala Italiei; izbucnirea războiului l-a readus în Franța unde - după un an în serviciul medical al armatei - a lucrat ca pianist, aranjor și profesor de muzică, devenind în 1942 dirijorul corului de la Opera pariziană.

Foarte prețuit în întrega lume, lui Henri Dutilleux i-au fost solicitate creații de către importante instituții și mari artiști contemporani lui, printre numele celebre figurând și cele ale lui Isaac Stern, Mstislav Rostropovici, Anne Sophie Mutter sau Renée Fleming.

Discreția personajului este relevată și în creația sa; nu amploarea ci mai degrabă împletirea de rigoare, poezie și umor, note contrastante și limpezimea construcției paginilor componistice îi caracterizează lucrările. Exigent cu sine, Henri Dutilleux a decis peste ani să considere partiturile realizate înainte de a sa Sonată pentru pian din 1948 (căreia i-a acordat numărul de opus 1) ca...lucrări de tinerețe. Una dintre acestea este și Sonatina pentru flaut și pian din 1943 pe care Fila de calendar a alăturat-o unor selecțiuni din muzica baletului "Lupul" scris un deceniu mai târziu; pentru mulți, aceasta este una dintre cele mai frumoase pagini semnate de muzicianul francez care s-a stins din viață în mai 2013, la peste 97 de ani.

In 22 ianuarie la Arpeggio este marcat centenarul nașterii acestui creator francez născut chiar în această dată acum un secol la Fila de calendar, de la 11,30.