Pe 7 ianuarie 1895 s-a născut la Bucureşti pianista pe care mulţi încă o mai consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din prima jumătate a secolului 20. Clara Haskil. A venit pe lume într-o familie de evrei şi a fost nevoită să se refugieze în 1940 în Franţa şi ulterior în Elveţia, la Vevey, acolo unde astăzi se organizează un celebru Concurs Internaţional de pian ce-I poartă numele. A început să studieze pianul cu mama ei, iar de la 7 ani a plecat la Viena, unde a luat lecţii de la Richard Robert. Trei ani mai târziu susţinea primul său recital şi se înscria la Conservatorul din Paris, la clasa celebrului pianist Alfred Cortot. Din păcate, problemele grave de sănătate i-au întrerupt mereu activitatea pianistică. După câştigarea mai multor concursuri de interpretare, timp de mai mulţi ani a fost imobilizată în ghips din cauza unei afecţiuni a coloanei vertebrale. La 26 de ani îşi reia activitatea pianistică şi apare în recitaluri solistice sau colaborează cu George Enescu, Pablo Casals, Eugene Ysaye sau Dinu Lipatti. O a doua sincopă în activitatea sa este cauzată de apariţia unei tumori a nervului optic şi a operaţiei suferite pentru îndepărtarea acesteia.

Clara Haskil a dobândit recunoaşterea internatională după cel de-al Doilea Război Mondial. Pianista a apărut pe scenă în compania celor mai importante orchestre şi a unor dirijori precum Leopold Stokowski, Thomas Beecham, Sergiu Celibidache, iar interpretările sale mozartiene, considerate a fi remarcabile au făcut să fie invitată în repetate rânduri la Festivalul de la Salzburg. Dinu Lipatti, bunul său prieten, scria că « Ascultând-o pe Clara Haskil interpretând Mozart, îţi dai seama cât de departe de adevăr suntem noi toţi. »

7 decembrie 1960 este ziua în care această mare muziciană, născută la Bucureşti, s-a stins din viaţă, în urma unui grav traumatism cranian, rezultat în urma unei căzături pe peronul gării din Bruxelles, unde sosise pentru un concert. Nu împlinise încă 66 de ani.