O versiune proaspătă de Falstaff vă propune ediţia din 8 noiembrie a emisiunii Opera în interpretări de referinţă; proaspătă în sensul în care spectacolul verdian pe care vă invit să îl ascultaţi duminică de la ora 21.00 s-a jucat în urmă cu mai puţin de o lună, în 14 octombrie 2015, pe scena Teatrului La Scala din Milano. Altminteri producţia în sine nu este nouă, ea bucurându-se de succes nu numai la Milano în 2013, ci şi la Londra, New York, Toronto şi Amsterdam. De altfel acest Falstaff este o coproducţie a Operei Regale Covent Garden din Londra (unde premiera a avut loc  în 2012), a Companiei canadiene de operă din Toronto, a Operei Metropolitan din New York, a Operei Naţionale Olandeze din Amsterdam şi a Teatrului La Scala din Milano.

La pupitrul dirijoral s-a aflat Daniele Gatti, care a condus acelaşi spectacol şi la Londra şi care, vorbind despre această montare, spunea: "Am avut norocul şi în acelaşi timp ghinionul de a dirija această operă când eram foarte tânăr, aveam 35 de ani, la Santa Cecilia. Am reluat-o apoi la Bologna, Dresda, Viena, Paris şi Zürich. Dar acum am, în sfârşit, vârsta potrivită pentru o creaţie atât de melancolică, iluminată de lumina aurie a unei după-amieze. Şi pot să fac asta în teatrul în care ea s-a născut."

Despre melancolie vorbea în interviuri şi regizorul acestei producţii de mare succes, canadianul Robert Carsen, care e de părere că marea operă comică a lui Verdi abundă în această stare. Montarea plasează acţiunea în anii '50, regizorul justificând alegerea astfel: "Am schimbat perioada din timpul Elisabethei I în cel al Elisabethei a II-a. Suntem, deci, tot în perioadă elisabetană şi tot în Anglia. Eu nu sunt foarte bun la montări istorice, deoarece credinţa mea filosofică este că totul este modern. Piesele lui Shakespeare au fost jucate în hainele contemporane vremurilor sale. Aşa că nu văd de ce noi nu putem face acelaşi lucru - chiar dacă piesa a fost scrisă cu sute de ani în urmă şi opera acum mai bine de un secol."

Verdi, a cărui pasiune pentru Shakespeare era binecunoscută, a compus ultima sa operă cu libretistul Arrigo Boito, care a avut un rol semnificativ în ultima perioadă de creaţie a compozitorului italian: cu ajutorul lui Boito Verdi a rescris, în 1880, Simon Boccanegra şi a compus, şapte ani mai târziu, Otello.

Primul Falstaff verdian a fost baritonul francez Victor Maurel, care îl jucase şi pe primul Iago. La Radio România Muzical vă invit să descoperiţi un Falstaff al zilelor noastre, întrupat de Nicola Alaimo. În celelalte roluri îi veţi asculta pe Massimo Cavalletti (Ford), Francesco Demuro (Fenton), Carlo Bosi (Doctorul Caius), Patrizio Saudelli (Bardolfo), Eva Mei (Alice Ford), Eva Liebau (Nannetta), Marie-Nicole Lemieux (Quickly) şi Laura Polverelli (Meg Page).

Giuseppe Verdi - "Falstaff" cu Nicola Alaimo, Massimo Cavalletti, Eva Mei, Eva Liebau, Laura Polverelli, Marie-Nicole Lemieux, Francesco Demuro, Patrizio Saudelli, Giovanni Parodi, Corul şi orchestra Teatrului La Scala din Milano, dirijor: Daniele Gatti.

O operă pe care o puteţi asculta duminică, 8 noiembrie 2015, de la ora 21.00.