Cu toată că are o tradiţie muzicală bogată, Argentina s-a dovedit de timpuriu un tărâm fertil şi pentru jazz.

Încă din perioada interbelică, a existat un muzician argentinian ce a strălucit pe scena internaţională. În tinereţea sa, chitaristul Oscar Alemán (1909-1980) l-a acompaniat între alţii şi pe superstarul tango-ului, Carlos Gardel.

În anii '30 a ajuns la Paris, unde a reuşit să atragă atenţia chiar şi din poziţia ingrată de membru în orchestra lui Josephine Baker, The Baker Boys. Avea să devină unicul concurent demn de luat în seamă al lui Django Reinhardt. Cum se întâmplă adesea, dincolo de rivalitatea imaginată de fani, cei doi chitarişti erau foarte buni prieteni.

Alemán ne-a lăsat un număr considerabil de înregistrări ca lider, ce demonstrează un feeling şi o virtuozitate ce-i revendică locul între cei mai valoroşi chitarişti din epoca swing.

Începând cu anii '60, în plin proces de "globalizare" a jazz-ului, Argentina a avut de oferit câţiva artişti deosebit de valoroşi de originali.

Lalo Schifrin, născut la Buenos Aires, în 1932, este cunoscut marelui public datorită temei din serialul "Mission: Impossible" sau muzicii din mai multe filme ale lui Clint Eastwood. Un muzician complex şi rafinat, Schifrin a studiat în anii '50 la Conservatorul din Paris, pentru ca apoi să fie descoperit de Dizzy Gillespie, cu care a colaborat o vreme în calitate de pianist, compozitor şi orchestrator.

Din 1963, argentinianul a primit o ofertă din partea companiei MGM, ce-l va propulsa în lumea cinematografiei. Schifrin a rămas întotdeauna fidel jazz-ului, gen a cărui influenţă se simte şi în memorabilele sale coloane sonore.

Saxofonistul Gato Barbieri (născut în 1932) s-a afirmat iniţial ca interpret de free jazz. De-a lungul carierei sale a abordat o multitudine de stiluri, ajungând până la cealălaltă extremă a spectrului jazz-istic, aşa numitul "smoth jazz".

La fel ca şi Lalo Schifrin, Barbieri a avut succes şi în lumea muzicii de film, mai ales datorită coloanei sonore din "Last Tango in Paris". Cu toată polivalenţa sa, saxofonistul argentinian a avut întotdeauna rezultate convingătoare, ce l-au un impus între cei mai prolifici artişti din jazz-ul contemporan.

Dacă toţi muzicienii menţionaţi au manifestat mai degrabă înclinaţii cosmopolite, Dino Saluzzi (născut în 1935) s-a arătat mult mai ataşat de tradiţiile argentiniene. Un excelent interpret la bandoneon, Saluzzi a realizat albume pentru companii precum RCA Victor sau ECM Records. În cariera sa a colaborat cu jazzmen-i de renume, cum sunt Charlie Haden, Tomasz Stanko sau Al Di Meola.

La Planeta Jazz, duminică, 18 aprilie, ora 18,00, veţi putea audia o selecţie din discografia acestor artişti sud-americani ce se bucură de respect şi admiraţie în întreaga lume.