Dieter Ilg este unu dintre cei mai apreciaţi contrabasişti ai Europei, datorită amprentei pe care o lasă pe fiecare proiect muzical la care participă, reuşind să combine rolul din secţia ritmică cu acela de fundaţie sonoră, cu o delicateţe a exprimării pe care o întâlnim destul de rar în cheia fa. El uneşte arta acompaniamentului cu cea a solo-ului ca nimeni altul, cel puţin în generaţia pe care o reprezintă. În cadrul producţiilor proprii, leader-ul de grup Dieter Ilg a dedicat ceva timp şi energie interpretării în planul eliberat al jazz-ului a unor compozitori importanţi, dealtfel destul de disputaţi pe acest teritoriu comun, uneori riscant, al convieţuirii dintre clasic şi jazz. Riscant, pentru că se poate obţine foarte repede ceva banal, dar totuşi comun, eliberat de orice barieră umană. Ludwig van Beethoven, născut în 1770, a devenit cunoscut mai întâi ca pianist, pasionat de improvizaţie, atent la felul în care compoziţia se dezvoltă, evoluează permanent, indiferent de forma luată. Aceasta e ideea preluată de Dieter Ilg pe albumul său de trio intitulat "Mein Beethoven", după ce înainte a tratat în aceeaşi manieră muzica lui Wagner, pe "Parsifal". În perfectă armonie cu pianistul Reiner Bohm şi cu bateristul Patrice Heral, Ilg iese evident din banalul unei transpuneri în swing, transformând temele originale în compoziţii proprii sau piese cu atingere personală profundă. Direcţia lui incoruptibilă către esenţă, măiestria lui de a transforma monumentalul în ceva uman, perceptibil, ne face mai indiferenţi la eventualele obiecţii ale aşazişilor puritani, care se ambiţionează să încadreze jazz-ul în limitele propriei lor înţelegeri. "Mein Beethoven" înseamnă muzică frumoasă, fluentă, condensată, cantabilă şi foarte rafinat exprimată. O sinteză care face ca Beethoven-ul lui Dieter Ilg să fie şi al nostru.

Kenny Wheeler - "Songs For Quintet"

"Songs for Quintet" este ultimul album al imensului trompetist Kenny Wheeler, ultimul chiar în sens propriu, deoarece a fost înregistrat cu nouă luni înainte de moartea acestuia. Înregistrat la Abbey Road, în compania unor muzicieni prieteni apropiaţi, acest album înseamnă o sesiune înregistrată în intimitate şi în acelaşi timp o mărturie care ne ajută să înţelegem locul lui Wheeler în jazz, vocea lui distinctă. Cvintetul completat de saxofonistul Stan Sulzmann, de chitaristul John Paricelli, basistul Chris Lawrence şi bateristul Martin France se prezintă unitar, ca o minte muzicală unificată şi complexă, capabilă de a ne face să simţim o comunicare deplină şi un profund respect pentru muzica lui Wheeler. Ca în multe producţii contemporane, sunetele acustice sunt completate de cele sintetice, iar relaţia subtilă dintre muzicieni balansează tendinţa spre melodicitate cu momentele disonante, toate folosite cu un bun simţ admirabil. Kenny Wheeler ar fi împlinit 85 de ani la vremea lansării albumului pe care l-a atins, ca de fiecare dată, cu timbrul insolit şi, fragilitatea caldă cu care-şi desfăşoară armonia aventuroasă şi ideile curgătoare. "Songs for Quintet" este un subtil şi impresionant rămas bun de la un gigant al jazz-ului.