În 24 februarie, spiritualitatea populară consemnează ziua lui Dragobete, cel care este simbolul tinereţii, al dragostei şi al bucuriei. De aceea, ediţia din 22 februarie este dedicată iubirii, aşa cum este cântată în folclorul muzical românesc: iubirea-n adierea primăverii, iubirea-bucurie, iubirea-adevăr, iubirea-libertate, iubirea ca miracol, prospeţime, gingăşie, iubirea-armonie, iubirea, ca o frumuseţe a celebrării vieţii, a înnoirii firii. Iubirea are un nume în Panteonul tradiţional românesc: Dragobetele, cel care "sărută fetele".

Zis şi "Ioan Dragobete", "Drăgostiţele", "Sântion de primăvară", "Cap de primăvară", considerat fiu al Babei Dochia şi asemănat cu un flăcău chipeş şi iubăreţ, Dragobetele simbolizează şi "nunta păsărilor" sau ziua când ele se strâng în stoluri, zboară, se împerechează şi încep a-şi construi cuiburile. Se spune că cele rămase acum fără pereche vor rămâne stinghere până anul următor. Asemenea păsărilor, fetele şi băieţii trebuie să se întâlnească şi "să ţină Dragobetele", prin cântec şi veselie, pentru a fi îndrăgostiţi şi fericiţi întregul an.

Vom asculta piese "de dragoste" de pe Vlaşca, aşa cum le "ziceau", până nu demult, lăutarii bătrâni din Clejani, în stilul lor inconfundabil; vom urmări poveştile primelor iubiri şi dragostea curată a tinerilor, care se înfiripa încă din miez de iarnă, între Bobotează şi Postul Paştilor, atunci când ei se întâlneau pe la şezători şi clăci; vom afla că iubirea nu este, întotdeauna, fericită şi nici mereu împărtăşită sau acceptată de societate; vom cunoaşte dorul, cântat în doine, ca întruchipare a unei stări superioare a iubirii, ca o sublimare în forme pure şi spirituale, ca o zămislire ulterioară sau concomitentă dragostei şi ca o trăinicie în planul veşniciei.

Vă invit, aşadar, cu "pretextul" Dragobetelui, să redescoperim, împreună, universul fascinant al culturii orale româneşti, duminică 22 februarie 2015, de la ora 19.00, doar la emisiunea "Muzici tradiţionale".