În ediţia din 8 februarie 2015, la "Muzici tradiţionale", încheiem succinta incursiune în lumea dansurilor populare, cu promisiunea unor reveniri viitoare, atunci când vom prezenta, mai detaliat, muzica ţinuturilor şi zonelor etnografice româneşti.

Vom asculta câteva piese reprezentative pentru zona subcarpatică a Munteniei, Dâmboviţa şi Muscel, dar şi pentru Oltenia şi Gorj, ţinuturi româneşti care se mândresc cu o lume muzicală tradiţională robustă şi efervescentă. Vom contura, de asemenea, câteva repere tematice privind trăsăturile distincte, unitatea în diversitate a melodiilor, clasificarea stilistică şi zonală a tipurilor muzicale şi coregrafice din spaţiul cultural tradiţional românesc, elemente care cuprind, într-o sistematizare sumară, trei stiluri dialectale principale: carpatic, dunărean şi apusean.

Brâul, Hora şi Sârba sunt modele arhetipale de jocuri din cadrul stilurilor carpatic şi dunărean româneşti. Mai ales Brâul a fost clasificat în cadrul stilului coregrafic de tip carpatic, ca unul dintre cele mai răspândite şi mai vechi dansuri populare româneşti. Cu denumiri care precizează structura melodico-ritmică şi numărul de paşi, titulatura generică a jocului are, deseori, completări semantice: Brâul pe şase, pe şapte, pe opt sau chiar pe nouă, Brâul bătrân sau Brâuleţul.

Hora este unul dintre cele mai cunoscute, mai apreciate şi mai "jucate" dansuri populare româneşti, cu aria de răspândire conturată mai ales în Muntenia şi Oltenia, dar şi la românii din dreapta Dunării, în Bulgaria şi Serbia, sau chiar la aromânii din Balcani. Cu vechime imemorială, cu etimologie care derivă din limba greacă şi cu un stil coregrafic desfăşurat în cerc, horele româneşti îmbracă mai multe "straie" ale tradiţiei populare: sunt hore mari şi hore mici, hore bătrâneşti şi hore de mână, hore drepte, hore în două părţi, hore boiereşti şi alte, numeroase, categorii.

Instrumentele caracteristice, dintre cele mai vechi şi mai simple, fluierul şi cimpoiul, erau, cândva, suficiente pentru a pune în mişcare hora satului. De asemenea, vioara şi cobza, completate, uneori, de un ţambal mic şi de un contrabas, constituiau structura instrumentală tradiţională a tarafurilor munteneşti şi olteneşti.

Vă invit, aşadar, să descoperim împreună universul fascinant al culturii orale româneşti, duminică 8 februarie 2015, de la ora 19.00, doar aici, la emisiunea "Muzici tradiţionale".