Biografia lui Felix Mendelssohn nu urmează tiparul obișnuit al artistului romantic, măcinat de probleme materiale, întrebări existențiale, neînțeles în artă și în dragoste. Viața sa împlinită, recunoașterea de care s-a bucurat activitatea sa dirijorală și componistică, echilibrul din viața personală conturează portretul unei personalități de succes în epocă, dar toate aceste lucruri nu au plăcut posterității și, așa cum observa Emille Vuillermoz, "filosofii n-au uitat să ne facă să observăm că această favoare a destinului era periculoasă, căci ea a conferit întregii opere a muzicianului amabila facilitate şi seninătatea surâzătoare care i-au fost frecvent reproşate ca defecte".

Fiu al bancherului evreu Abraham, convertit împreună cu soția sa, Lea Salomon, la lutheranism, Felix Mendelssohn a fost instruit în tradiția muzicii baroce și clasice, ca parte a unei educații culturale complexe. Considerat un copil minune, a debutat la 9 ani într-un concert cameral, iar la 13 ani a compus prima sa lucrare. La 15 ani putea susţine concerte cu compoziţii proprii, pe care nu le-a inclus în lista de opusuri. A scris în copilărie nu mai puţin de 12 simfonii pentru orchestră de coarde, concerte pentru pian, vioară, cvartet cu pian, o passacaglie pentru orgă. Toate acestea prevesteau marile sale opusuri: Concertul op.64 în mi minor pentru vioară și orchestră, Cântecele fără cuvinte, Uvertura "Visul unei nopți de vară" (scrisă la vârsta de doar 17 ani), Octetul pentru coarde, Simfoniile "Italiana" sau "Reforma" ș.a. Limpezimea gândirii sale formale, evitarea exceselor arată structura clasică a acestui compozitor, romantic prin programatismul mai mult sau mai puțin declarat, prin abordarea unor genuri specifice acestei perioade, prin planuri tonale mai îndrăznețe decât la predecesorii săi.

Și deși arta interpreților este trecătoare, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un artist din prima jumătate a veacului al 19-lea, când nu exista posibilitatea înregistrării, Felix Mendelssohn a reușit, ca dirijor, să realizeze fapte atât de importante, încât au luminat întreaga istorie a muzicii până la noi. La doar 20 de ani a scos din uitare partitura oratoriului "Matthäus-Passion" de J.S. Bach și, o dată cu ea, un tezaur muzical de neprețuit. Peste alți 16 ani, Mendelssohn face un alt gest muzical a cărui valoare nu poate fi cuantificată: prezintă în primă audiție Simfonia a IX-a de Schubert, a cărui partitură o primise de la Schumann. Lui Mendelssohn i se datorează şi plasarea dirijorului pe podium, renunţarea la locul său consacrat de la pian sau de la pupitrul concert-maistrului şi folosirea baghetei.

Detaliile biografice ale unei personalități muzicale de excepție, dar și cele mai importante opusuri ale creației lui Felix Mendelssohn, le puteți găsi în rubrica permanentă "Compozitorul săptămânii", în emisiunea Arpeggio, începând de luni, 5 ianuarie, ora 10.00.