Un Mozart al anului 2014

Ultimele trei simfonii de Mozart - o temă supralicitată în concerte, comentarii de profil, apariţii discografice şi difuzări. Ne întrebăm , ca atare, ce ar mai fi de spus - altfel - în această sferă, după ce s-au perindat într-o desfăşurare luxuriantă de forţe (discografice), dirijori de talia lui Karl Böhm, Sir Neville Marriner, Herbert von Karajan, Leonard Bernstein, Sir Charles Mackerras sau Trevor Pinnock pe linia instrumentelor autentice.

Răspunsul îl primim din partea dirijorului Nikolaus Harnoncourt, în ultimul său demers discografic, un Mozart lansat în 21 iulie 2014 sub sigla Sony: "Ultimele Simfonii - Un oratoriu instrumental". Dirijorul austriac se află la cea de-a doua versiune a sa pe această temă, prima apărută în anii 90, fiind realizată cu Orchestra de Cameră a Europei. Acum el dirijează ansamblul de care şi-a legat în cea mai mare măsură numele - "Concentus musicus" din Viena.

Dar care este noutatea?

Nikolaus Harnoncourt îşi acordează orchestra sa cu instrumente vechi altfel, caută ceea ce este particular, intenţia ascunsă în spatele notelor aşa cum apar în manuscrisul original. El descifrează gândul mozartian, în ideea că cele 3 Simfonii (o oră şi jumătate de muzică), compuse în mai puţin de 6 săptămâni, au apărut din pura sa plăcere de a scrie, din nevoia interioară de a se exprima pe teritoriul simfoniei - nu sunt rezultatul unei comenzi. O dovadă în plus - până la sfârşitul vieţii Mozart nu mai revine la acest gen. Deci, afirmaţiile sale sunt definitive.

Dirijorul austriac susţine o altă idee

Sunt trei Simfonii privite ca o unică lucrare. Prima parte a Simfoniei nr.39 este Preludiul acestui "Oratoriu instrumental", în timp ce partea a IV-a a Simfoniei nr.41 este finalul. Astfel încât Simfonia nr.39 nu are un final propriu-zis, Simfonia nr.40 nu are un început, şi aşa mai departe. Mai mult decât atât sunt anumite teme şi motive înrudite care pot fi urmărite pe parcursul tuturor celor 3 Simfonii, şi o dramă psihologică ce atinge punctul culminant în uluitorul final al Simfoniei Jupiter. Desigur, vă puteţi delecta cu astfel de subtilităţi, doar dacă vă procuraţi albumul.

Ce declară Nikolaus Harnoncourt?

"Sunt acum deplin convins de această unitate. Mozart trebuie să fi avut un plan, oratoriul instrumental nu exista ca formă. Dar un geniu ca el nu putea greşi când proiecta o lucrare de asemenea proporţii atunci când îşi scria simfoniile".

Votează discul anului 2014!

Ultimele Simfonii - Oratoriul instrumental mozartian: una dintre marile reuşite discografice ale anului 2014, punctul culminant al căutărilor de o viaţă pe acest teritoriu în ceea ce-l priveşte pe Nikolaus Harnoncourt, o delectare pentru orice meloman care iubeşte muzica lui Mozart şi este dornic să descopere mereu, motive noi pentru a rămâne fidel acestei iubiri.