Muzica lui Frédéric Chopin ne este tuturor familiară. Oricât de puţin iniţiat ai fi în jocul cu sunetele sau oricât de puţin ai iubi muzica clasică, este imposibil să nu te laşi mişcat de lucrările lui.

Este o lume caleidoscopică pe care o poţi reconstitui din fragmente de viaţă, context stilistic romantic, elemente de evoluţie a pianisticii în secolul al 19-lea.

Copil-minune, Chopin se face remarcat în ţara sa natală, Polonia, din punct de vedere muzical încă din primii ani de viaţă şi îşi atrage supra-numele de «al doilea Mozart». La 7 ani era deja autorul a două Poloneze, iar ca pianist este adesea invitat în cadrul concertelor cu scop caritabil. La 20 de ani pleacă la Paris, unde este adoptat de mediul artistic francez. Se stinge din viaţă la doar 39 de ani, după ani de suferinţă cauzaţi de o tuberculoză pulmonară. (Detalii luni, 13 octombrie)

Harta creaţiei lui Chopin poate părea monocromă din punct de vedere timbral, însă este una dintre cele mai încărcate de stări, de sentimente, de expresie, este acea muzică în care este imposibil să nu regăseşti reflecţia unei emoţii pe care ai trăit-o, o muzică ce sapă adânc în tine şi trezeşte amintiri uitate, o muzică ce pare că îţi remodelează interiorul. Toate aceste elemente nu sunt decât dovada unei trăiri pur romantice, caracteristică stilului de creaţie şi perioadei în care a compus muzicianul. (Marţi, 14 octombrie)

Oarecum şocantă prin nonconformismul ei, scriitoarea George Sand era un temperament total opus lui Chopin, însă prezenţa ei în viaţa compozitorului a fost determinantă pentru întreaga activitate a lui Chopin de după anul 1837. Accentuând diferenţele dintre cele două personalităţi, Emile Vuillermoz a notat în volumul dedicat vieţii sentimentale a compozitorului: "Chopin, care iubea graţia, fragilitatea şi farmecul evanescent, găseşte o femeie despre care chiar ea însăşi mărturisea că nu a fost frumoasă sau expresivă niciodată. Chopin iubea eleganţa până la snobism; George Sand avea maniere şi haine de cărăuş. Chopin era sufleteşte aristocrat şi, din instinct, profund catolic; el găsea în George Sand o muză plebeiană, republicană şi panteistă, iar teoriile ei îl scandalizau." (Miercuri, 15 octombrie)

Pianul este instrumentul căruia Chopin a ales să-i încredinţeze aproape întreaga sa inspiraţie muzicală, iar lucrările compozitorului polonez au devenit o parte intrinsecă a repertoriului pianiştilor până astăzi. Chopin inaugurează noi genuri muzicale, cum este balada, dă conotaţii proaspete genurilor sonatei, valsului, nocturnei sau preludiului şi aduce în muzica clasică genuri reprezentative ale culturii tradiţionale poloneze, cum sunt mazurca, krakowiak-ul sau poloneza. (Joi, 16 octombrie)

În saloanele frecventate de Chopin se întâlneau Eugène Delacroix, Alfred de Vigny, Heinrich Heine, Franz Liszt şi Contesa d'Agoult şi mulţi, mulţi alţi literaţi, pictori şi muzicieni celebri în epocă. Este atmosfera definitorie pentru universul chopinian, pe care o putem re-crea cu ajutorul scrierilor contemporanilor săi şi o putem imagina vizual cu ajutorul litografiilor şi al gravurilor păstrate.

Frédéric Chopin, compozitorul săptămânii 13-17 septembrie în emisiunea Arpeggio, de la ora 10.00. Producător Monica Isăcescu