Însuşi demersul de a înregistra toate cele 24 de Capricii de Nicolò Paganini este în sine un act temerar. Nu doar prin prisma provocărilor de natură tehnică la care este supus un tânăr violonist atunci când deschide o partitură de Niccolò Paganini, dar şi prin comparaţiile care se fac - mai ales de către violoniştii colegi şi de specialişti, cunoscători ai deloc firavei discografii cu acelaşi subiect.

Ne reamintim, au înregistrat Capriciile de Paganini de-a lungul timpului, Itzhak Perlman, Yehudi Menuhin, Salvatore Accardo, Frank Peter Zimermann, mai de curând Julia Fischer şi mulţi, mulţi alţi virtuozi.

A înregistrat Capriciile de Paganini şi Răzvan Stoica, câştigător, în 2013 al Concursului "Noi talente EuroRadio" din Slovacia. Ne referim la un discipol al maestrului Modest Iftinchi, care după ce a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti a studiat şi la Amsterdam, la Conservatorul Regal, cu Ilya Grubert.

Răzvan Stoica, în calitate de câştigător al Concursului Strad din Salzburg, cântă pe o vioară Stradivarius, împrumutată de o persoană care doreşte să-şi păstreze anonimatul.

Albumul Paganini apărut de curând sub sigla Aliud Records oferă o imagine a calităţilor acestui muzician - nivel tehnic, linii de forţă, ceea ce propune Răzvan Stoica în planul sonorităţii, al construcţiei discursului muzical şi ca expresivitate, o trăsătură care nu este exclusă din profilul componistic al celui care a revoluţionat arta violonistică la începutul anilor 1800. Totul în sunetul unui Stradivarius datat 1729.