„Sunteţi descris ca un muzician genial. <<Ceremonios>> este un cuvânt care exprimă foarte bine modul în care sunteţi văzut atunci când sunteţi pe scenă. Acum vă văd îmbrăcat în jeans, o persoană mult mai relaxată decât ceea ce cunoaşte publicul. Este chiar starea dumneavoastră de spirit sau...

Mă tem că eu sunt. Cum mă definesc ceilalţi nu mă priveşte. Ştiu cine sunt şi dacă ai folosi cuvântul acela – ceremonios – în prezenţa copiilor mei ar râde şi te-ar alunga de pe proprietate. Nu mă defineşte. Presupun că atunci când eram mult mai tânăr, fiind un dirijor tânăr într-o lume unde erau acceptaţi doar cei mai în vârstă, probabil că încercam să par mai important, cum făceau toţi cei de anii mei. Încercam să par un om care trebuie luat în serios, dar a trecut mult timp de atunci. Acum sunt cu 40 de ani mai în vârstă decât ceilalţi, atunci eram cu 20 de ani mai tânăr... e clar că are un efect asupra personalităţii mele.

La cei 82 de ani veţi începe o nouă colaborare cu Orchestra Filarmonicii din München. Nu aveţi de gând să o luaţi mai uşor...

Nu. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni în muzică de-a lungul timpului. La Filarmonica din Viena am sărbătorit 50 de ani de activitate, 11 concerte de Anul Nou televizate, 500 de concerte în total... voi merge la Filarmonica din New York – o orchestră pe care o iubesc, mă întorc la Met – prima oară am dirijat acolo în 1961 - a trecut multă vreme de atunci. Nu voi fi doar la München. Nu-mi voi uita prietenii, îi voi vizita. Ei mă invită şi pentru ei că sunt de părere că încă fac faţă, voi onora aceste invitaţii.

Înainte să pornim camera vorbeaţi de dirijat şi de cât de important este mai întâi să înveţi să urmezi şi apoi să conduci.

Ca dirijor mă consider foarte norocos că provin dintr-o familie care nu dispunea de foarte multe posibilităţi. Lucrul acesta m-a obligat să-mi câştig existenţa pentru a face facultatea. La 18 ani eram violonist în orchestra din Pittsburg. Eram destul de bun. Am învăţat la seral. Câştigam bani în timpul zilei şi seara mergeam la cursuri până la miezul nopţii. În tot acest proces am fost nevoit să învăţ să urmez. Timp de 3 ani nu am avut director muzical la orchestra din Pittsburgh, aşa că am avut dirijori invitaţi dintre cei mai cunoscuţi. Am învăţat meserie de la capătul baghetelor lor. Am devenit un discipol foarte bun. O altă experienţă care m-a ajutat este cea din cvartetul de coarde unde eram vioara I. Interacţionezi cu colegii. Nu ştii de fapt cine urmăreşte pe cine, nici nu trebuie să ştii. Teoretic vioara I conduce. Toate acestea m-au învăţat cum să urmăresc cât mai bine. Mi-au folosit mult mai târziu. Venind din orchestră ştiu ce-şi doreşte un instumentist. Vrea un dirijor hotărât. Sunt două reguli foarte simple, dar fundamentale în dirijat – trebuie să dirijezi, nu să ţii discursuri şi să tactezi măsura astfel încât să fii înţeles de cei din orchestră. E atât de simplu.

Deci nu pierdeţi timpul cu discursurile, faceţi muzică.

Fără coregrafie. Doar meseria – dirijatul. Evident că a dirija, a face muzică înseamnă mult mai mult, dar asta îşi doreşte un instrumentist – un gest cât mai clar şi explicaţii cu privire la ceea ce trebuie să facă din punct de vedere tehnic şi muzical."

Dirijor, violonist şi compozitor – Lorin Maazel într-un interviu acordat în anul 2012.

În ziua în care împlineşte 84 de ani, Lorin Maazel este "Interpretul Zilei" la Radio România Muzical. Joi, 6 martie 2014, un portret al dirijorului american în cadrul rubricii emisiunii Arpeggio prezentată de Ana Voinescu, de luni până vineri, de la ora 10:00.