Asia contra Europa. O semifinală în care maratonul de şase ore de recitaluri cu pian a adus în faţa auditorilor o luptă a şcolilor muzicale, dar şi a personalităţilor artistice.

La Ateneul Român şi în faţa lui (în prima zi a transmisiei live de pe ecranul instalat în faţa clădirii) au cântat cei şase semifinalişti, selectaţi dintre cei 71 de violonişti înscrişi. Pentru început, Stepan Lavrov din Rusia, cu un sunet strălucitor şi mult aplomb, dar o prea palidă participare interioară a abordat Sonata în sol minor pentru vioară şi pian de Claude Debussy, acompaniat de Simona Strungaru şi Sonata op.6 nr.2 în fa minor pentru pian şi vioară de George Enescu - la pian Lorena Ţecu. Un program "reeditat" muzical de către Fedor Roudine, francezul îndrumat în prezent de către preşedintele juriului, Pierre Amoyal. Cu o atitudine mai rezervată şi o amplitudine redusă a sonorităţii, justificată evident de intensa activitate camerală a violonistului ca membru a cvartetului Fratres.

Un "atac" european la care "reduta" sud-coreeană a rezistat prin diversitatea atitudinilor. Cu o Yang Yoon în acelaşi program al primilor doi concurenţi (un dezavantaj care a reuşit să pună în lumină mai mult lipsurile decât atu-urile violonistei), urmată de Bae Wohnee, convingătoare în Sonata op.108 nr.3 de Johannes Brahms şi foarte aproape de atmosfera enesciană a "Impresiilor din copilărie " (la pian - Peter Peterberg) şi Park Sungmi, cu o curăţenie a intonaţiei şi cu o mai puţin impresionantă atitudine în Sonata op. 77 nr.2 de Maurice Ravel şi Sonata a II-a op.6 de George Enescu.

Recitalul lui Ştefan Tarara, din păcate la o oră târzie şi într-o sală aproape goală, a umbrit întreaga "desfăşurare de forţă" asiatică. Cu o Sonată op.25 nr.3 "în caracter popular românesc" aşa cum nu am mai auzit de mult şi o Sonată op.108 nr.3 de Johannes Brahms cutremurătoare rămâne "senzaţia " serii.

Finaliştii îi ştiţi deja. Un pronostic pentru câştigător? Aş spune Ştefan Tarara.