Radio România Muzical a primit cu multă tristeţe plecarea dintre noi a sopranei Roxana Briban, una dintre cele mai frumoase voci româneşti ale contemporaneităţii. 

Solistă a Operei Naţionale Române din Bucureşti între anii 2000-2009, cu spectacole la Opera de Stat din Viena (2003-2010), dar şi la operele din Berlin, Toulouse, Amsterdam, Chile, Zurich, Roma, Dresda, Madrid, Atena, Bangkok, Singapore, Seul, Roxana Briban a abordat cu mult succes de public şi de critică cele mai importante roluri de soprană lirico-spintă, un timbru mai rar întâlnit.

 Radio România Muzical îi dedică sopranei Roxana Briban programul "Portative lirice" din data de 23 noiembrie, ora 11,30, în chiar ziua când Roxana Briban va fi înmormântată la Cimitirul Herăstrău.

Costin Popa:

De dimineaţă am sufletul răvăşit de vestea dispariţiei tragice a Roxanei Briban, o artistă remarcabilă. I-am urmărit cariera încă de la apariţie, de pe băncile Conservatorului, am scris despre ea cu bune, cu acela mai puţin bune pe care le-a facut până acum, i-am urmărit spectacolele de la Bucureşti în „Aida”, în „Madama Butterfly”, în „Simon Bocanegra”, „Nunta lui Figaro” şi în multe alte roluri. Vocea Roxanei Briban, cu tonalitate puternic personalizată. se recunoştea dintr-o mie şi registrul acut plutea aerisit graţie tehnicii pe care o dobândise de la profesoara ei, Maria Slătinaru Nistor. Un caracter deosebit. Faptul că directorul de pe atunci, Ludovic Spiess, o ajutase în carieră mai ales prin faptul că a prezentat-o lui Ioan Holender, pe atunci directorul Operei de stat din Viena, pentru audiţie, a făcut ca deschiderea internaţională a Roxanei Briban să fie asigurată. Roxana Briban îşi amintea tot timpul de ajutorul pe care marele tenor şi director Ludovic Spiess i l-a acordat.

Am întâlnit-o acum două săptămâni, poate chiar mai mult, la cinematograf, la transmisiunea directă de la Metropolitan. Era puţin nemulţumită de faptul că nu cânta la Bucureşti, aştepta contracte în străinătate. Vocea Roxanei Briban, cu toată dispariţia aceasta neaşteptată, ne va rămâne pentru totdeauna în memorie - sufletul ei să se odihnească în pace!

Ioan Holender:

Roxana Briban a fost, cu mare tristeţe trebuie să vorbesc acum la timpul trecut, după părerea mea, poate cea mai frumoasă voce de soprană de după război, ca frumuseţe timbrală alături de Angela Gheorghiu. Eu am cunoscut-o prin Ludovic Spiess, fostul director al Operei Naţionale Române, care mi-a prezentat-o şi am angajat-o imediat la Viena, am propus-o la Berlin. Toată această carieră internaţională, cu roluri ca Mimi, Madama Butterfly, Contesa, Aida, au dus-o la mari izbânzi artistice. Cariera a fost scurtă, chiar foarte scurtă. Roxana Briban şi-a dorit o mai îndelungată absenţă de la obligaţiile ei ca membră fixă a ansamblului Operei Naţionale din Bucureşti; prin împrejurări nenorocite, zic eu, nenorocoase, a ieşit şi din acest ansamblu. Într-adevăr, în ultimul an a fost într-un impas şi a avut o criză vocală care, probabil, a determinat şi o criză de altă natură, altfel nu-mi pot explica acest pas îngrozitor.

Eu am cunoscut-o mai bine din turneul la care ea a luat parte cu Opera din Viena în Coreea de Sud, în Japonia, în China, Singapore, unde a cântat foarte frumos Contesa, unde a dirijat Seiji Ozawa. A fost o personalitate puţin stranie, foarte lirică, o poezie toată, aşa şi cum arăta – o femeie foarte frumoasă, dar atipică. Experienţa mea personală cu Roxana Briban a fost întotdeauna excelentă, nu am avut nici un fel de probleme, niciodată, nici de disciplină, nici de punctualitate şi nici de prestanţă artistică, până în ultimii doi ani, când s-a mai schimbat puţin vocalitatea ei. Dar acest lucru se întâmplă la foarte mulţi cântăreţi, coborâşuri, urcuşuri - în viaţa artistică şi în special în viaţa operistică nu este un lucru ieşit din comun.

Am fost şocat, îmi pare îngrozitor de rău şi mă doare foarte mult. Cumva simt că ea a intrat în această gaură neagră şi a căzut din ce în ce mai adânc.