La Roma, "Ziua Naţională a României" şi "Centenarul Marii Uniri", au fost celebrate cu trei zile mai devreme: pe 28 noiembrie. Printr-un Concert Extraordinar susţinut de Orchestra Filarmonicii "Transilvania" din Cluj-Napoca şi o Expoziţie foto-documentară prezentată de Muzeul Naţional "George Enescu"- ambele, exemplar organizate de Institutul Cultural Român prin Accademia di Romania în Roma și Ambasada României în Republica Italiană, într-unul dintre cele mai cunoscute edificii arhitectonice din Europa, Auditorium Parco della Musica. - proiectat de arhitectul-vedetă, Renzo Piano.

Seara a purtat toate galoanele unui eveniment: de la primirea invitaţilor - oficiată de însuşi Ambasadorul României în Italia, George Bologan şi Directorul Academiei Române din Roma, prof.univ.dr Rudolf Dinu - până la Cocktailul de după concert; şi s-a bucurat de prezenţa a numeroşi reprezentanți ai Guvernului și Președinției Republicii Italiene, ai Corpului Diplomatic acreditat la Roma, a numeroşi oameni de afaceri - italieni şi români, jurnalişti şi, nu în ultimul rând, membri de marcă ai comunității românești din Italia, una dintre cele mai mari din diaspora: 1100 de invitaţi! S-a deschis cu cele două Imnuri naţionale - al Republicii Italiene şi al României - şi s-a încheiat cu Imnul Uniunii Europene: emoţionant şi solemn. A fost vegheată - în partea dreaptă a scenei de drapeluri, iar la faţa scenei, de elegante aranjamente florale: roşu, galben şi albastru - de o parte, roşu, alb şi verde - de cealaltă parte ...

Mesaje de conlucrare, cuvinte de prietenie

Evident, momentul aniversar a fost marcat: mai întâi de discursul - bilingv al Excelenţei sale George Bologan, Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Italiană, urmat de discursul reprezentantului Guvernului Italian, Paolo Savona, Ministrul Afacerilor Europene - ambii punctând importanţa colaborării între ţările noastre şi consolidării Uniunii Europene prin eforturi şi sacrificii din ambele părţi; subliniind necesitatea păstrării valorilor noastre comune, precum şi a continuării proiectului de construcţie europeană, cu atât mai mult cu cât, din 1 ianuarie 2019, România se va afla la conducerea Consiliului Uniunii Europene.

Concertul Orchestrei Filarmonicii de Stat "Transilvania" din Cluj-Napoca

Gândit ca o "vitrină" a creaţiei româneşti - vitrină care să ilusteze cât mai mult din varietatea stilistică şi culorile spiritualităţii româneşti, Concertul Orchestrei Filarmonicii clujene a impresionat - în primul rând, prin exemplaritatea interpretării opusurilor alese. Nici nu m-aş fi aşteptat ca lucrurile să fi stat altfel, din moment ce la pupitrul dirijoral s-a aflat Gabriel Bebeşelea, unul dintre cei mai talentaţi dirijori născuţi în ultimele decenii pe pământ românesc. Astfel, am ascultat Dansurile Româneşti de Bela Bartok, într-o versiune surprinzând exact acea esenţă distilată a folclorului transilvănean - grefat pe portativ de Bartok; Concertul nr 1 pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduţă - cu partea a III-a ( eliminată la prima audiţie din 1951 ) restituită! - într-o interpretare rafinată, introspectivă şi, într-un contrast bine gândit, cu maniera expansiva şi stenică în care orchestra a încheiat concertul, cu suita compusă de Sabin Păutza în 1976, Jocuri II - la realizarea căreia şi-au adus aportul şi 8 solişti vocali din corul Filarmonicii clujene, pregătiţi de Cornel Groza.

În aceste partituri, Bebeşelea s-a declarat adeptul eşafodajelor articulante - de structură sonoră! - şi, mai puţin artizanul sonorităţilor explozive, cinematice. Ca şi mezzosoprana Ruxandra Donose - de altfel, în cele 3 Lieduri de Nicolae Bretan pe versuri de Mihai Eminescu şi George Coşbuc: "Stele-n cer", "Şi dacă ramuri bat în geam"şi "Rea de plată". Că Ruxandra Donose este, de ani buni, una dintre cele mai apreciate soliste de operă şi vocal-simfonic în plan internaţional, deja o ştie toată lumea; dar, ca interpretă de lied, au fost puţine ocaziile în care am întâlnit-o până acum. Aşa că, eu una, am savurat fiecare frază muzicală, fiecare cuvânt din liedurile lui Bretan, ca şi cele din celebrissima piesă "Valurile Dunării" de George Grigoriu care a întregit mini-recitalul apreciatei noastre artiste; dar, mai ales, am savurat cu o imensă uimire, interpretarea oferită de Ruxandra Donose şlagărului compus de Jolt Kerestely, "Copacul": Ruxandra Donose - artista, cu cea mai "clasică" educaţie muzicală posibilă şi venind, pentru acest concert de la Geneva, unde repetă rolul wagnerian Fricka din opera "Walkiria"! - abordând aşadar un gen muzical atât de ... cross-over...Şi, evident, "Copacul" a făcut cel mai mare succes în seara aceea...

De fapt, oricine a putut urmări întregul concert aniversar de la Roma, în streaming online, pe pagina de facebook a Ambasadei României în Italia şi, de asemeni, pe pagina postului Radio România Muzical.

Expoziţia foto-documentară

Tot la Auditorium Parco della Musica, într-un spațiu special amenajat, s-a deschis în după-amiaza zilei de 28 noiembrie și expoziția foto-documentară, intitulată " George Enescu în vremea marelui război". O expoziție ilustrând activitatea artistică a marelui nostru compozitor, violonist și dirijor, George Enescu, în perioada anilor 1914-1918. Este o expoziție extrem de interesantă, organizată în parteneriat cu Muzeul Național "George Enescu" și care a avut ca obiectiv evidenţierea patriotismului lui Enescu și implicării lui în tot ceea ce traversa în acea perioadă România; o expoziţie despre care mi-a dat mai multe amănunte Cristina Andrei, Directorul General al Muzeului "Enescu":

"Este prima oară când Muzeul Național George Enescu aduce o expoziție la Roma, așa încât pentru noi, evenimentul este cu totul și cu totul deosebit, cu atât mai mult cu cât, participăm şi suntem parteneri la un eveniment de înaltă ținută artistică. Expoziția pe care am realizat-o anul acesta pentru a celebra Centenarul Marii Uniri, reflectă în totalitate activitatea lui George Enescu în perioada războiului, în țară. Pentru că el, este bine de știut, în 1914, când a început războiul, a anulat toate angajamentele concertistice și a venit în România alături de artiștii români, pe baricade cum s-ar spune. Este vorba despre o baricadă artistică, pe care Enescu și-a asumat-o și pe care a onorat-o cu marele lui talent și patriotismul lui absolut extraordinar - de care am avea atâta nevoie de altfel, și în ziua de azi... Toată lumea ştie că Enescu a fost un foarte mare violonist, apreciat în vremea sa, pianist, dirijor, profesor de renume şi compozitor de geniu. Dar faptul că el s-a dovedit a fi extrem de implicat în toate evenimentele țării sale, extrem de atașat de breasla artistică și nu numai cea muzicală, asta se știe poate mai puțin; sau că în perioada celor două războaie mondiale - pentru că și în cel de-al doilea război mondial s-a întâmplat același lucru, Enescu a venit în țară și a fost aici, a concertat, s-a implicat în viața artistică, în viața muzicală cu trup și suflet și cu tot ce-a ținut de el. A făcut eforturi remarcabile să țină sus stindardul acesta al patriotismului, de care, așa cum spuneam și repet, nu mă sfiesc să repet, avem atâta nevoie și astăzi. În concluzie, este o expoziție foto-documentară, cum noi realizăm de câţiva ani, zic cu succes. Sigur că nu venim cu documentele ca atare, vechi de 100 de ani, ci cu nişte printuri: aşezate într-o manieră artistică modernă, grafică, sub formă de colaj, care să atragă însă privirile și, încă o dată, îmi exprim bucuria că mă aflu aici și, abia aștept să văd diseară publicul spectator la concertul de care s-a vorbit, să arunce o privire și peste printurile noastre cu George Enescu în prim plan". (Foto: Valentin Morariu)