De ceva vreme premierele dar şi spectacolele-eveniment ale Operei Naţionale Bucureşti sunt "sold out". Aşa s-a întâmplat şi aseară, 9 aprilie, când a avut loc al doilea spectacol, deci a doua distribuţie din noua producţie a operei Bal mascat. Un titlu verdian îndrăgit de melomani, un titlu care suscită curiozitate, aşa că şi aşteptările sunt pe măsură. Am întâlnit în rândul publicului deopotrivă iubitori ai operei şi sprecialişti care au fost prezenţi la ambele reprezentaţii, din 8 şi din 9 aprilie, putând astfel face comparaţii şi de a ne oferi opiniile lor.

O regie minimalistă, încărcată de simboluri, cel puţin aşa se spunea într-un comunicat de presă, semnată de regizorul german Grischa Asagaroff - nume sonor în peisajul liric internaţional. O regie minimalistă a apreciat criticul Anca Florea:

"Regia este minimalistă; este totul extrem de static şi soliştii, practic, stau şi cântă, corul - de asemenea - intră, cântă, iese şi atât… relaţiile între personaje sunt absolut convenţionale şi chiar n-ar trebui regie, un regizor pentru ceea ce se întâmplă pe scenă. Sincer vorbind, e minimalist."

O regie care nu deranjează, au fost de părere muzicologul Grigore Constantinescu:

"Acest spectacol are o calitate. Şi anume, navighează într-un peisaj de normalitate. Nu te supără, nu te jigneşte, te lasă să înţelegi ceea ce Verdi şi cu libretistul său doreau să te facă să înţelegi."

…şi soprana Alina Bottez:

"Este o montare care nu agresează, adică te lasă să urmăreşti relaţia dintre personaje. Este o montare care te lasă să urmăreşti spectacolul."

Cât priveşte interpretarea, am apreciat cu toţii implicarea dirijorului italian Marcello Mottadelli. Sub bagheta sa orchestra cântă din ce în ce mai bine, are un sunet omogen şi atacuri precise. De asemenea am apreciat evoluţia corului - pregătit de Daniel Jinga - o evoluţie cu frazări ample şi finaluri incisive, dar acest lucru nu ne mai surprinde. Au fost două distribuţii, a doua, cea din 9 aprilie - după părerea unanimă - cu mult superioară celei din 8 aprilie:

"În fiecare distribuţie am avut preferinţe sau oarecare nemulţumiri. În distribuţia I am fost foarte impresionat de evoluţia lui Petrean. În această a doua distribuţie, am avut o studentă, pe Bianca Mărgean; ea este aici vocea cea mai importantă."

"În seara aceasta, spectacolul a fost mult peste calitatea celui de aseară. Valter Borin este un tenor cu experienţă şi, sigur, un tenor verdian. Spectaculos a fost debutul Biancăi Mărgean în rolul Ameliei. A fost un debut foarte frumos, ca şi cel al Veronică Anuşca în rolul lui Oscar. Şi Cătălin Ţoropoc a făcut un rol foarte frumos. Şi Sorana Negrea… s-ar putea să fie rolul ei cel mai potrivit."

"La cel de-al doilea spectacol orchestra a sunat bine şi soliştii sunt, poate, mai echilibraţi decât în prima seară. Publicul dovedeşte că ştie să aprecieze sau să taxeze anumite modalităţi de a cânta şi asta chiar mă bucură, pentru că publicul uneori este extrem de generos şi cu cine nu trebuie."