Într-o țară în care anumiți responsabili cu bunul mers al educației consideră că muzica este una dintre disciplinele care pot lipsi din curricula școlară fără implicații asupra formării elevilor, în care o parte dintre părinți ar da bucuroși singura oră de muzică din săptămână pentru una suplimentară de matematică sau română, în care profesorii de muzică suportă pe lângă consecințele unui sistem subfinanțat, și pe acelea ale unei ignorări permanente, un ONG - Asociația Dalcroze, coordonată de Oana Cosmovici - având sprijinul financiar al Fondului Bilateral Național și al Centrului Cultural al Municipiului București - Arcub - s-a gândit la un program destinat profesorilor de muzică. Intitulat "Cultură prin muzică", proiectul a fost realizat în parteneriat cu Universitatea Națională de Muzică din București, Centrul pentru cercetare muzicală din Islanda, Institutul Kodaly din cadrul Academiei Liszt din Budapesta și cu colaborarea membrilor Institutului Jaques Dalcroze din Geneva. În cadrul programului au fost incluse conferințe și ateliere dedicate studenților și profesorilor din domeniul muzical, educatorilor, învățătorilor și muzicienilor interesați de trei metode de educație elaborate de personalităție precum compozitorii Carl Orff, Zoltan Kodaly și profesorul Jaques Dalcroze.

Proiectul "Cultură prin muzică" s-a finalizat, între 28 și 30 iunie 2016, cu o serie de ateliere susținute de specialiști în aceste metode, o nouă infuzie de aer proaspăt pentru pedagogii muzicali din România, care au fost prezenți într-un număr neașteptat de mare. Prima zi a fost dedicată unui atelier de ritmică Dalcroze, condus de Anne-Claire Rey Bellet (profesor de ritmică la Institutul Jaques Dalcroze din Geneva și co-fondator al Asociației Dalcroze România) și unuia de predare a solfegiului la liceu, propus de Yasmin Sara Folini - profesor specialist în Metoda Kodaly și reprezentant al Institutului Kodaly din Budapesta. S-au descoperit noi drumuri pentru a înțelege muzica - prin asocierea ritmului și a metricii cu jocul, prin corelarea modului empatic de a simți muzica cu exprimarea dezinhibată, prin mișcare (o mișcare ce nu are nimic de-a face cu tehnica dansului, ci doar cu plăcerea unei exprimări libere). Prin exerciții care au adus buna dispoziție în rândul profesorilor (oare câtă bucurie vor aduce elevilor, re-aduși la ipostaza de copii?!) au fost subliniate cele trei paliere importante în educația Dalcroze: ritmica, solfegiul și improvizația (aceasta din urmă facilitată în prezența unui obiect - un balon, o minge etc). Personaj permanent în exercițiile prezentate a fost, bineînțeles, muzica - fie în înregistrări (Verdi), fie mai ales creată live la pian (Bartok), un alt element fundamental al metodei Dalcroze, evidențiat de Anne Claire Rey-Bellet, o prezență tonică, plăcută, comunicativă și dornică de a împărtăși informații cu cei prezenți.

Cel de-al doilea atelier, coordonat de Yasmin Sara Folini, a impus o ștachetă mai înaltă profesorilor și prin ei, elevilor înscriși în liceele de muzică: o abordare dintr-o perspectivă semiotică și structurală a unui fragment dintr-o simfonie de Haydn și a liedului "Lieb' Liebchen, leg's Händchen", scris de Schumann pe versuri de Heine. O simplă solfegiere a devenit un teritoriu al unei analize pluri-direcționale, în scopul înțelegerii detaliilor de construcție muzicală și a unei interpretări finale expresive și corelate cu intențiile compozitorului. O invitație pentru profesori la a-și pune permanent probleme de natură muzicală prin care să stârnească interesul elevilor. Am reținut răspunsul lui Yasmin Sara Folini la întrebarea "cât timp i-ar lua unui profesor să se specializeze într-un asemenea tip de predare muzicală?": toată viața, un răspuns pe care mi-aș fi dorit să-l audă toți cei care consideră că muzica este doar o materie superficială, iar munca celor care o predau mai puțin importantă decât cea a unui interpret, avocat sau medic.

Anne-Claire Rey Bellet a revenit miercuri, 29 iunie 2016, cu un al doilea atelier Dalcroze, de această dată banala sticlă de plastic de 0.5 litri fiind elementul-vedetă, un abil mod al pedagogului elvețian de a ne demonstra că recuzita educațională poate fi întotdeauna adaptată creativității personale, la îndemână și nu neapărat costisitoare. Ne-am jucat pe ritmurile Micii serenade de Mozart, Anne-Claire Rey Bellet combinând cu ingeniozitate momentele controlate cu cele libere dar și pe cele de cha-cha-cha, diversitatea stilistică fiind, de altfel, unul dintre principiile metodei Dalcroze. Către final, Anne-Claire Rey Bellet le-a oferit cursanților și o serie de principii privind modul în care poate fi conceput un atelier în maniera Dalcroze, în centrul acestora stând imaginea soarelui (elementul central al cursului, care poate fi un obiect/instrument dar și o noțiune muzicală), razele reprezentând modalitățile prin care va fi abordată tema, modalități ce țin de mișcare corporală, logică, dezvoltarea memoriei, a sensibilității, a creativității și a auzului. Anne-Claire Rey Bellet a insistat pe importanța varierii continue a muzicii, a repertoriului și pe cea a validării fiecărui copil din grup, indifferent de temperamental sau personalitatea lui.

Ultima zi a proiectului "Cultură prin muzică" a prilejuit întâlnirea cu Helga Rut Gudmundsdottir, profesor la Universitatea Islandei din Reykjavík și fondatoarea și directoarea Centrului pentru cercetare muzicală din Islanda. De o bună bucată de vreme Helga Rut Gudmundsdottir desfășoară o intensă activitate de cercetare în domeniul educației muzicale a copiilor până în trei ani și a efectelor pe care educația muzical-lingvistică o are asupra acestora. Pe baza observațiilor și-a dezvoltat propria metodă de predare muzicală, în care se regăsesc și principiile Dalcroze, Orff și Kodaly dar și propriile sale soluții, adaptate pentru un prag de vârstă care, de obicei, este ignorat în sistemul pedagogic muzical. Ajutată de proiecții video de la atelierele sale, Helga Rut Gudmundsdottir a demonstrat publicului că, încă din primele luni, copiii sunt extrem de receptivi la arta sonoră, jocurile ritmice, cântecele, mișcările ușoare determinând reacții clare și stimulându-le dezvoltarea cognitivă și emoțională.

Finalul a fost rezervat dialogului, în fața participanților venind Anne-Claire Rey Bellet (Institutul Jaques Dalcroze din Geneva), Yasmin Sara Folini (Institutul Kodaly din Budapesta), Helga Rut Gudmundsdottir (Centrul pentru cercetare muzicală din Islanda), Olguța Lupu (Universitatea Națională de Muzică din București) și Oana Cosmovici (Asociația Dalcroze România), inițiatoarea și coordonatoarea proiectului "Cultură prin muzică". În mod firesc, principala curiozitate a cursanților a vizat modalitatea prin care aceste trei metode prezentate pe parcursul acestui an ar putea fi integrate la nivel instituțional în România, un demers a cărui aplicabilitate rămâne încă greu de pus în practică din diferite motive fie birocratice, fie de compatibilitate între legislațiile privind învățământul din România și Elveția sau Islanda. Dincolo de entuziasmul evident al participanților și de lăudabila dorință de perfecționare, am remarcat la o parte dintre aceștia o mentalitate încă tributară sistemului centralizat, în antiteză cu atitudinea promovată de pedagogii din Elveția, Ungaria și Islanda, care au insistat cu toții pe importanța găsirii soluțiilor la nivel individual ca principiu generator al unei schimbări colective care poate duce, în cele din urmă, și către o schimbare la nivel instituțional. Și desigur, într-o Românie a prezentului, astfel de inițiative sunt foarte greu de demarat însă tocmai proiectul "Culture through music" vine să ne confirme că în această mare de aparente imposibilități, unele lucruri se pot mișca în direcția bună. Pentru că, în mod sigur, toți cei care au participat chiar și la unul dintre atelierele prezentate în cadrul proiectului au plecat acasă cu o altă perspectivă asupra educației muzicale, o perspectivă care deschide, nu restrânge, care dezvoltă, nu inhibă și care te reînvață plăcerea frustă de a te bucura că faci muzică. Nu pentru public, nu pentru bani, nu constrâns, ci pur și simplu, așa cum bei dintr-o sticlă de apă rece într-o zi toridă de vară. Regăsirea confortului interior în raport cu muzica, a bucuriei de a cânta, de a te mișca și de a improviza reprezintă un câștig interior de care nu te poți debarasa cu ușurință. Pentru că dă o sănătoasă dependență. Și pentru că ne face mai buni.

Proiectul CULTURĂ PRIN MUZICĂ a fost finanţat printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia. Grantul este acordat în cadrul Fondului Naţional  Bilateral gestionat de Ministerul Fondurilor Europene, iar cofinanţarea a fost asigurată de ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti.

Parteneri instituţionali: Universitatea din Islanda - Centrul Islandez pentru Cercetare în Muzică, Institutul Kodály al Academiei de Muzică Liszt Ferenc din Ungaria, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Asociaţia Dalcroze România.

Parteneri media: TV CITY, RFI România, Radio România Cultural, Radio Bucureşti FM, Radio România Muzical, mediaTRUST.

Parteneri media online: port.ro, orasulm.eu, inoras.ro, bigcitylife.ro, goingout.ro, urban.ro, ziarulmetropolis.ro, getlokal.ro,psnews.ro.