Sâmbătă, 16 iulie, o nouă zi de festival, cu cele mai numeroase propuneri adresate iubitorilor muzicii vechi. Concertele şi evenimentele se succed aproape unul după altul, astfel încât, se impune o selecţie (cu regret), dar acest lucru nu însemnă că nu trebuie să amintim faptul că, dimineaţa a fost dedicată copiilor în Cetatea Mikó. Organizatorii le-au oferit jocuri renascentiste pentru toate vârstele, ateliere de pictură pe blazon, prezentări de arme şi armuri, teatru de păpuşi acompaniat desigur de muzică pentru lăută, cobză, tabla şi fluier de cucută cu Attila Lázár. A urmat un concert stradal cu ansamblul "Carmina Renascentia" din Carei, care se poate lăuda cu faptul că a participat la prima ediţie a Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, cu 36 de ani în urmă.

Alte prezenţe în Cetatea Mikó - Kájoni Consort cu un pelerinaj muzical de la curtea Habsburgilor la saşii transilvăneni, Lyceum Consort, un ansamblu de flaute drepte înfiinţat încă din 1992, acum condus de Agnes Öllerer, oferind un program cu muzică renascentistă din vechi manuscrise germane, şi din nou Carmina Renascentia din Carei.

Trebuie sa spunem faptul că întreaga după-amiază a fremătat sub ritmurile vechilor dansuri renascentiste, departe de rigoarea unui discurs clasic, într-o atmosferă extrem de destinsă - nimic din austeritatea unei săli de concert în curtea interioară a cetăţii Mikó. Cei care asistă, circulă liber pe alei, au de ales între băncile puse la dispoziţie, spaţiile verzi sau balconul de lemn care înconjoară cetatea prin interior. Se stă şi în picioare şi pe iarbă, mai ales cei care vin cu copii mici. Nu există restricţii de vârstă la concertele festivalului, şi nu de puţine ori, artiştii de pe scenă sunt concuraţi de glasuri de copii . Se simte dispoziţia de a asculta cu o infinită plăcere muzica şi o deschidere faţă de orice fel de experienţă sonoră se propune pe scenă.

Dar să revenim la dansurile ansamblului Carmina Renascentia, interpretate pe instrumente vechi, dansuri şi melodii de inspiraţie populară, de la Senfl la şvabii sătmăreni. De-altfel, după cum conducătorul artistic al ansamblului, Ildikó Keresztesi a declarat la conferinţa de presă, an de an ei încearcă să arate noi faţete ale muzicii pe care o promovează, motto lor este "a cânta şi a simţi împreună muzica" . Aşadar, dintr-o zonă locuită de şvabi, muzică de profil din secolul al XVIII-lea, care se regăseşte încă şi în Germania natală. Sunt melodii şi dansuri incluse într-o colecţie realizată de Hugo Moser în 1934, desigur, un material pentru care membrii formaţiei Carmina Renascentia au realizat aranjamente ce includ instrumente de epocă. Ei cântă împreună de 35 de ani. De fapt vorbim despre vechiul ansamblu Collegium înfiinţat în 1977 de Endre Deák. După dispariţia acestui artist, ansamblul şi-a schimbat numele, astfel încât din anul 2012 vorbim despre Carmina Renascentia, pe care am admirat-o pentru sinceritatea şi puritatea demersului său. Am remarcat în programul lor o Suită de Eramus Widmann, ale cărei părţi, nu poartă titlurile obişnuite - Sarabandă, Pavană, sau Gigă, ci nume de fete, rostite cu glas tare de solistul piesei. Tot ansamblul Carmina Renascentia a interpretat şi madrigalul care a inspirat motto-ul Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc - "Tanzen und springen, singen und klingen" de Hans Leo Hassler.

Am ascultat în continuare în curtea interioară a Cetăţii Mikó, ansamblul "Muzica Historica" din Budapesta, o formaţie înfiinţată în 1988, care are ca notă particulară faptul că propune combinaţii inedite între instrumentele vechi şi instrumentele populare maghiare şi est-europene. De-altfel cei 7 muzicieni au disponibilitatea de a cânta la peste 22 de instrumente (potrivit programului), de la vioară, violoncel, harpă, flaute drepte şi renascentiste, cimpoi, lăută, cobză, spinetă, teorbă, arciliuto, chitarrino, cromornă, xilofon şi alte percuţii. "Muzica Historica" a propus un istoric al Allemandei, dansul german cu nume francez, plimbându-ne prin întreaga Europă - din Ţările de Jos, Anglia, Franţa, Polonia, Germania desigur, şi din Transilvania, un program extrem de viu şi interesant, accesibil şi interpretat cu profesionalism. Aceşti versatili instrumentişti cântau şi cu vocea, voci naturale, pentru că aici descoperim faptul că muzica este accesibilă oricui, nu doar cântăreţilor cu studii de canto. Şi pentru a reveni la instrumentişti, leader-ul ansamblului, Rumen István Csörsz declara în conferinţa de presă faptul că "Muzica Historica" poate fi asimilată unui cameleon, în sensul că se adaptează oricărui fel de muzică (veche), în orice diapazon instrumental (vechi sau tradiţional).

Şi această zi de festival ancorată în dansurile lumii vechi ne-a oferit şi muzică tradiţională evreiască combinată cu miniaturi schubertiene, prin intermediul ansamblului "Le Baroque Nomade", condus de flautistul francez Jean-Christophe Frisch - o formaţie eterogenă, alcătuită din muzicieni din Miercurea Ciuc, soprana Cyrille Gerstenhaber - o artistă care a surprins cu mult rafinament şi temperament specificul muzicii, clarinetistul Carlos Cerrada Cuesta şi cel deja menţionat. Ei ne-au oferit cântece idiş din Transilvania, orchestrate pentru instrumente de coarde baroce, flaut şi clarinet, şi prelucrări după câteva lied-uri şi după tema Cvintetului Păstrăvul (şi ea lied) de Franz Schubert, evocându-se în program prietenia dintre compozitorul austriac şi Solomon Sulzer, cantor într-o sinagogă şi profesor la Academia Imperială de Muzică. Pitoresc moment, propus de Jean- Christophe Frisch, un muzician care îşi invită publicul "să călătorească în timp şi spaţiu pe calea muzicii, prin ea fiind posibilă descoperirea culturilor şi a ideilor" (din caietul program). Formaţia sa oferă acest gen de experimentări muzicale, de conexiuni între muzica veche europeană şi cea extra-europeană.

Şi la final am revenit pe coordonatele muzicii culte, odată cu Trio Barocco, al şaptelea concert al zilei. Ora târzie (22,00), nu a împiedicat, ca şi în seara precedentă publicul să asiste în număr semnificativ (s-a stat şi pe jos) la un concert "Bach şi fiii săi" oferit de Mihail Ghica - vioară barocă şi viola d'amore, Koppány Hunyadi - vioară barocă şi Erich Türk - clavecin, un trio alcătuit ad-hoc, muzicienii fiind vechi cunoştinţe ale Festivalului de la Miercurea Ciuc. A fost un program divers, care i-a inclus, alături de Cantorul de la Leipzig, pe fiii săi Carl Philipp Emanuel (strălucit clavecinistul clujean Erich Türk în Fantezia în fa diez minor), pe Johann Christian, Wilhelm Friedemann, şi pe mai puţin cunoscutul Johann Christoph Friedrich, cu un inedit Rondo cu variaţiuni pe tema "Cucule cu pană sură", la origine o melodie şvabă, potrivit afirmaţiei violonistului Mihai Ghica. Aşadar, după o lungă zi, exemplar ilustrând motto-ul festivalului - "Tanzen und springen, singen und klingen", am revenit spre final, cuminţi, în lumea lui Bach.