Arhivă : Cronici Înapoi

AUDIO. Festivalul de jazz de la Gărâna - ultima zi a ediției 2016

Publicat: luni, 11 Iulie 2016 , ora 14.18

Gărâna Jazz Festival 2016 se încheie astăzi, 11 iulie. Detalii despre această serie de manifestări aflați de la Berti Barbera:

Suntem în ultima zi de festival Gărâna - ediție aniversară; 20 de ani în care un grup din ce în ce mai mare de oameni pasionați de muzică și-au format un obicei de a se bucura de o muzică pe care nu o întâlnesc foarte des în alte situații, o muzică de nișă, foarte bine calibrată și articulată și cu artiști de prestigiu și artiști de foarte bună calitate din Europa și din Statele Unite.

Am avut cinci zile de festival de această dată, trei scene, am avut proiecția filmului "Bacalaureat", am avut teatru, am avut lansări de carte, de album, târg de viniluri și câteva concerte excepționale printre care pot să enumăr Magnus Ostrom… Aseară a fost un concert extraordinar cu un trio format din Trey Gunn și Pat Mastelotto - doi foști membri ai grupului King Crimson, la care s-a alăturat Kimmo Pohjonen, un acordeonist finlandez care a dus limbajul acordeonului mult departe prin efecte și prin multe alte modalități. În general, atmosfera este foarte plăcută, deși seara se așterne frig. Este o atmosferă în care oamenii împărtășesc realmente o bucurie combinată cu mediul în care se desfășoară acest festival, acela de munte și de liniște și, de aceea remarc nu numai faptul că Gărâna are continuitate, ci are și calitate. Deși nu au fost nume de rezonanță ca în alți ani - mă refer strict la box-office-ul de artist legendar -, printre ei s-au strecurat foarte mulți artiști excepționali. Vorbim de legende totuși, astăzi îl avem pe bateristul Jack Dejohnette, cel care cântă și în trio cu Keith Jarret, alături de Ravi Coltrane și un basist excepțional… și mai avem un cvartet al lui Arild Andersen, un basist norvegian care vine cu pianistul norvegian Helge Lien.

Pentru publicul iubitor de jazz, pentru publicul iubitor de Jazzy Hour, aceste nume sunt familiare și bucuria tuturor este justificată și, bineînțeles, fiind ultima zi, ne bucurăm cumva că ajungem acasă, dar așteptarea încă unui an va fi destul de grea.