Un început de primăvară de bun augur pentru Stagiunea de marţi, printr-o prezenţă binecunoscută şi mult aşteptată de publicul bucureştean - aceea a pianistei Sânziana Mircea - pentru a cincea oară pe podiumul Sălii mici a Ateneului Român. În 1 martie, Sânziana Mircea a invitat publicul la o călătorie în vis, explicându-şi pas cu pas demersul muzical care a început sub clar de lună, graţie sonorităţilor Sonatei Lunii de Ludwig van Beethoven, a continuat în Italia - la Veneţia şi pe tărâmul însorit al Spaniei. Plăcerea cu care cântă Sânziana Mircea, entuziasmul ei tineresc s-a perpetuat şi în finalul unei seri pe deplin reuşite, alături de cei care o îndrăgesc:

"A fost pentru mine într-adevăr un vis. A început în razele suave ale lunii şi apoi încet, încet a prins contur. Am plecat spre Italia în Barcarola lui Chopin, pentru că astăzi de 1 martie a fost chiar aniversarea lui Chopin, iar apoi din Gondola de la Veneţia am sărit imediat în Spania, în Rapsodia Spaniolă şi în câteva dansuri rămânând mai mult timp pe tărâmul iberic. Am ales apoi Dansul românesc de Giulian Cohran, un pic mai necunoscut, poate chiar în primă audiţie în Ateneul Român - un compozitor australian, tânăr, care a scris mai multe dansuri româneşti şi este pasionat de muzica noastră, urmat imediat de ceva latin, tangoul lui Albeniz în prelucrarea lui Godovski şi în încheiere "El Pelele", ultima piesă din Suita Goyescas de Granados. Pentru că a fost un program atât de apropiat sufletește pentru mine, am vrut să împărtăşesc aceste gânduri cu publicul ca să-i ajut, să-i ghidez prin această călătorie, sper eu, plăcută." (Sânziana Mircea)

 

Mult mai sofisticată mi s-a părut Sânziana Mircea, cu un cânt care a căpătat rafinament şi cu un program gândit pentru publicul în faţa căruia se prezintă, şi... iată succesul este garantat după reacţia celor aflaţi în sală; o sală arhiplină în care s-a regăsit şi pianista Verona Maier:

 

"Dincolo de visul ei, pe care s-a simţit îndreptăţită să îl împărtăşească cu publicul, putem vorbi despre un recital, care s-a constituit mai ales într-un succes de public. În spatele acestui succes de public stau măcar două lucruri care mie mi s-au părut de luat în seamă: unul dintre ele este un concept în spatele căruia ea a aliniat muzică extrem de diversă stilistic, pe care, din fericire pentru public, a găsit de cuviinţă să o prezinte prin intervenţii pe înţelesul publicului larg. Al doilea lucru este o evidentă dezinvoltură şi o absenţă a oricărui tip de complex în comunicarea prin intermediul muzicii, care a dezvoltat, de altfel, la Sânziana, o relaţie foarte specială cu instrumentul. Instrumentul nu mai e un pian, ci este mijlocul prin care ea găseşte de cuviinţă să ne zugrăvească lucruri pe care crede că e cazul să le împărtășim cu ea..."

 

În 1 martie 2016, Sânziana Mircea a demonstrat încă o dată că este o certitudine într-o viitoare carieră pianistică, o muziciană care exploatează cu abilitate mijloacele tehnice şi expresive ale instrumentului său împărtăşind cu generozitate plăcerea de a cânta.