A devenit deja o tradiţie în ultimele stagiuni ale operei bucureştene ca o serie de titluri să fie repuse în scenă pentru iubitorii de operă şi mă refer la ultimele montări de "Rigoletto", "Traviata", "Otello" şi "Falstaff". În stagiunea 2015 - 2016 a venit şi rândul operei "Oedip" de George Enescu, prezentată cu prilejul conferinţei de toamnă a reţelei internaţionale Opera Europa desfăşurată la Bucureşti în perioada 18- 21 noiembrie 2015. Astfel, versiunea realizată de regizoarea Valentina Carrasco pentru seara de 20 noiembrie 2015 se adaugă celor patru montări care au mai avut loc pe scena Operei Naţionale din 1958 şi până astăzi. Conducerea muzicală i-a revenit dirijorului Adrian Morar care s-a aflat la pupitrul Ansamblului Operei Naţionale, rolul titular fiind interpretat de baritonul italian Davide Damiani.

"Pentru mine, nisipul înseamnă scurgerea timpului" - preciza regizoarea argentiniană cu câteva zile înaintea acestei premiere, nisipul este elementul central, este omniprezent în fiecare scenă pentru a semnifica destinul lui Oedip. Cred că se va scrie mult pe marginea acestei montări, cu plusuri şi cu minusuri remarcate de cei aflaţi în sală. Pe câţiva dintre ei i-am intervievat din dorinţa de a vă oferi un tablou cât mai divers de opinii:

"Un spectacol interesant pe care îl aşteptam. Mi se pare că este o montare modernă, regizoarea are idei însă nu le-a dus până la capăt în cele mai multe cazuri. Remarc o mare calitate a spectacolului şi anume că are o distribuţie foarte bună, atât din punct de vedere vocal cât şi actoricesc şi trebuie să spun că baritonul Davide Damiani este un Oedip excepţional cu o voce caldă capabilă şi de accente dramatice atunci când este cazul. Un cuvânt bun pentru ansamblu, pentru Sorana Negrea în rolul Sfinxului, pentru cor şi orchestră conduse atent de Adrian Morar, poate prea precaut în unele momente." (istoricul de artă Lucian Sinigaglia)

"O montare care se bazează mult pe vizualitate, modernă, puţin mai aparte. Mi-a plăcut tabloul Sfinxului bazat, cum vă spuneam, pe vizualitate, şi anume Sfinxul care se naşte din nisip... e interesant şi pot să spun că nu-mi pare rău că am venit la această premieră. (mezzosoprana Adriana Alexandru)

"Sunt absolut fericită. Am venit aici cu teamă pentru că, recunosc, auzisem nişte ecouri nu prea laudative şi sunt absolut încântată de această montare care, în sfârşit, are idee, are simbol şi are consecvenţă. Am văzut în primul rând cele trei párce care ghidează viaţa omului, am văzut nisipul din clepsidre care curge şi ne măsoară timpul şi viaţa, am văzut ura Iocastei atunci când Laios o face să renunţe la copil. Am văzut, în sfârşit nişte idei care susţin, care sunt mereu duse mai departe. Aşa că din punctul meu de vedere astăzi este un triumf, sunt într-o stare de mare efervescenţă şi bucurie." (soprana Alina Bottez)

"Fiecare regizor doreşte cu tot dinadinsul să impună o notă de originalitate asupra realizării sale regizorale.Ceea ce a făcut regizoarea argentiniană este un lucru care, după părerea mea, duce în actualitate în mod forţat anumite aspecte care ţin de situaţiile dramatice. Ideea de bază este aceea că omenirea se naşte din spuma mării şi recade în nimicnicie precum valul care şterge nisipul de pa plaja mării. Între cele două se petrece aventura existenţei umane inclusiv a lui Oedip. (criticul Dumitru Avachian)

Dacă judecăm după reacţia publicului de la finalul premierei operei enesciene putem spune că montarea realizată de Valentina Carrasco este un succes care se va juca cu casa închisă, timpul însă va decide cât va dăinui "destinul" operei Oedip, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, în această viziune regizorală.