De un public numeros - melomani români şi belgieni, majoritatatea tineri - s-a bucurat concertul cameral dedicat, în 13 octombrie 2015, omagierii celor şase decenii de la trecerea în eternitate a lui George Enescu. Organizată de Institutul Cultural Român din Bruxelles la iniţiativa pianistei Ioana Mihai, seara a fost susţinut de artista absolventă a Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi şi a Conservatorului Regal de Muzică din capitala Belgiei alături de mezzo-soprana Mariana Iacob, şi ea licenţiată a aceleiaşi instituţii bruxelleze, de violoncelista Viviane Spanoghe, profesoară la amintitul Conservator şi de pianistul Jean-Claude Vanden Eynden, care predă la conservatorul particular Capela Muzicală Regina Elisabeta.

Concertul, găzduit de Espace Senghor - Centrul Cultural al Comunei Etterbeek din Bruxelles, a început cu două secţiuni din Suita a II-a op. 10 în Re major pentru pian de Enescu, distinsă, cum am aflat din prezentarea făcută de pianista Ioana Mihai, cu premiul I la un concurs de compoziţie de la Paris, în 1903 - juriul i-a inclus atunci pe Vincent d'Indy, Alfred Cortot, Claude Debussy. Interpretarea sensibilă a Ioanei Mihai a pus adecvat în evidenţă ritmurile şi ornamentele specifice genului improvizatoric al muzicii tradiţionale româneşti, îmbinate de compozitor cu stilul impresionist francez. Pavana aflată într-o permanentă căutare a unui punct fix şi caracterul ludic, totodată bine încadrat în rigorile impuse de o structură prestabilită, din Bourrée l-au prezentat pe un Enescu în vârstă de 22 de ani în ceea ce avea el occidental, evident românesc şi inconfundabil propriu.

"Vă dorim o seară plăcută bucurându-vă de acest concert dedicat memoriei iubitului nostru domn George Enescu", şi-a încheiat Viviane Spanoghe introducerea Sonatei op. 26 nr. 1 în fa minor pentru violoncel şi pian, interpretată alături de Jean-Claude Vanden Eynden cu pasiune, implicare şi evidentă afecţiune pentru creaţia şi personalitatea compozitorului român. Violoncelista mai spunea că această lucrare este un adevărat monument, chiar dacă Enescu nu-şi găsise, la cei 17 ani pe care-i avea, marele său stil. Într-adevăr, această primă sonată op. 26 este un "altfel" de Enescu: nici sonorităţile "clasice" din rapsodiile sale române, nici cele mai greu accesibile din Oedipe nu se găsesc aici; în schimb, iată un tânăr compozitor pornit să descopere lumea muzicii şi să o adune într-o singură piesă, pe care o scrie uneori pentru pian şi violoncel (judecând după partitura mult mai complexă alocată instrumentului cu claviatură), în care împarte alteori contribuţia muzicală ambilor parteneri, unde presimte sonorităţi jazz şi conturează linii melodice lirice dar foarte puternice.

În pauza concertului am vizitat şi eu expoziţia foto-documentară Enescu propusă în Espace Senghor de Muzeul Naţional George Enescu din Bucureşti: fotografii ale unor afişe de concert contemporane sau de secol XX (incluzându-l pe cel care anunţa, în 1956, premiera belgiană a operei Oedipe), ale unora din elevii muzicianului, ale unor coperţi de carte, partitură sau CD.

Am ascultat-o după aceea pe mezzo-soprana Mariana Iacob într-o selecţie de lieduri enesciene având ca suport diferite texte - poezii în franceza veche scrise de Clement Marot, versuri semnate de Carmen Sylva sau versuri populare, cum a anunţat însăşi protagonista. Le-a interpretat cu o voce bine condusă, foarte potrivită pentru delicatul repertoriu vocal cameral - intimă şi expresivă, într-o reuşită pereche artistic-muzicală alături de pianista Ioana Mihai. Foarte variate, creând fiecare un mic univers complet, liedurile lui Enescu par a fi reprezentantele unei simbioze minunate între cuvânt şi muzică şi ale unei extraordinare corespondenţe dintre acestea două.

În final, au revenit pe podiumul de concert violoncelista Viviane Spanoghe şi pianistul Jean-Claude Vanden Eynden, pentru a oferi Sonata op. 26 nr. 2 în Do major pentru violoncel şi pian de George Enescu - o lucrare "magnifică, deşi greu de ascultat", cum a caracterizat-o interpreta. Am făcut cunoştinţă cu un compozitor sigur de sine, ocupând un spaţiu sonor mai puţin la îndemână dar în care el calcă precis, cu liniştea celui care are acces la zone în mod normal închise. Nu trebuie înţeles că muzica ar fi extrem de dificilă, pentru că lirismul de care este permanent traversată această sonată, încărcătura emoţională şi evenimentele muzicale pe care le conţine o fac să vorbească direct afectelor.

Concertul "Omagiu lui George Enescu" fusese deschis de cuvântul rostit de directorul ICR Bruxelles, Robert Adam, prezent la manifestare alături de întreaga echipă a instituţiei în fruntea căreia se află; felicitările adresate celor patru muzicieni pentru curajul alegerii unui repertoriu rar abordat au avut un răspuns pe măsură în aplauzele cu care publicul le-a mulţumit interpreţilor pentru seara enesciană.