Cu două concerte ne-a delectat Trio-ul Avishai Cohen în acest week-end, la Sala Radio. Îmi pot exprima entuziasmul doar pentru cel din data de 10 octombrie, când ni s-a promis muzica ultimului album lansat de acest mare basist israelian - "From darkness", însă am primit mult mai mult, chiar şi o piesă compusă cu doar două săptămâni în urmă şi interpretată pentru a treia oară de Avishai Cohen şi de coechipierii săi aleşi în mod strălucit - pianistul Nitai Hershkovits şi Daniel Dor la baterie. Şi nu ar fi vorba doar despre repertoriu. De-altfel artistul îşi prezintă acest material ca pe o călătorie iniţiatică dinspre întuneric - from darkness - spre lumină, o căutare a unor sensuri mai profunde, dincolo de graniţele jazz-ului cu virtuţile sale improvizatorice.

Păstrând amintirea concertului de anul trecut, reîntâlnirea cu Avishai Cohen a confirmat şi a multiplicat senzaţia că pe scenă a apărut un personaj ieşit din comun. Dincolo de retorica impecabilă care te convinge instantaneu - şi ne referim la stăpânirea totală a instrumentului, dincolo de momentele de o spontaneitate uluitoare, de inspiraţie şi virtuozitate, simţi cum la un moment dat contrabasul devine alter ego al muzicianului, se transformă într-un unic generator de artă desăvârşită. Instrumentul care susţine desigur linia basului în armonie, devine deopotrivă solistul pe care nici nu ţi-l imaginai, devine şi percuţie, într-o expunere fără precedent a posibilităţilor sale.

Nici un gest demonstrativ, nici cea mai mică senzaţie de suficienţă, doar o muzică de o dezinvoltură şi un rafinament care îţi impune să te gândeşti la jazz-ul de cea mai bună calitate, cu note tradiţionale strecurate foarte subtil, şi cu trimiteri către discursul clasic. Avishai Cohen chiar cochetează discret cu elementele muzicii clasice - am admirat un duo pian-contrabas elaborat, demn de a sta pe un afiş al unui concert clasic contemporan, însă fără a pierde noţiunea de melodie, plus calitatea de a se alcătui liric.

Concertul a crescut treptat, lăsându-ne senzaţia unor magicieni jucându-se cu sunete, culori, timbruri, tăceri şi mai presus de toate cu sensibilităţile noastre. Mult mai mult decât jazz ne-au oferit Avishai Cohen şi uluitorii săi parteneri, fericiţi pe scenă, fericiţi cu muzica lor, făcându-ne şi pe noi fericiţi. Finalul a fost desigur incendiar. Publicul în delir, a declanşat declaraţii calde din partea protagonistului - noi românii, reacţionând atât de sensibil în faţa muzicii, şi cu generozitate primind patru bisuri din partea celor 3 muzicieni - "Nature Boy", "Alphonsina" cu vocea lui Avishai Cohen, Besame Mucho şi în cele din urmă chiar şi o invitaţie la dans... O sală în picioare, dansând fericită!

Voci din public:

"Atmosfera a fost fenomenală. Concerte de genul acesta sunt de obicei afară, mai puţin la noi. E fenomenal ce se întâmplă acolo. Pur şi simplu, măsurile cu care lucrează oamenii aceştia, sunt altceva." (Iulian Ştefănescu)

"Am revenit la o veche cunoştinţă care pur şi simplu ne-a copleşit. Suntem eterni recunoscători... bucuria s-a văzut şi de cealaltă parte a sălii" (Horia Bălan - medic)

"Mă aşteptam să fie un concert foarte bun, pentru că aveam multe recomandări din partea prietenilor. Mi-au întrecut cu foarte mult aşteptările şi aştept data viitoare când vor veni în ţară. Cântau cu atât de multă pasiune, cumva, dragostea pentru meseria pe care o fac ni s-a transmis şi nouă." (Despina Andrei - comunicare şi strângere de fonduri)

"În urmă cu câţiva ani am avut o controversă cu un distins arhitect. Spunea că jazz-ul este subcultură. Atunci am replicat că mie mi se pare supra-cultură. Acum după acest concert spun că jazz-ul, dacă este făcut de oameni dăruiţi şi dăruinzi, este pur şi simplu cultură". (Vlad Popa - chimist)