Nici nu s-au stins ecourile Festivalului "Enescu" şi, prelungind cumva numeroasele evenimente muzicale, la Ateneu a debutat ediţia VI-a Concursului internaţional de dirijat "Jeunesses musicales Bucharest", afiliat, de altfel, competiţiei ce poartă numele Maestrului, derulat între 22-26 septembrie, în organizarea ELITE ART Club UNESCO, susţinut şi prin SEE Grants pe 2009-2014, parte a programului PA17/RO13 "Promovarea diversităţii în cultură şi artă, pentru tradiţia culturală europeană". Demn de remarcat este faptul că, de la un an la altul, interesul tinerilor pentru participarea la acest concurs a crescut spectaculos, de la cei 8 participanţi din 2010 ajungându-se la 88 de candidaţi din 37 de ţări în 2014. După cum a menţionat Marius Constantinescu în prezentarea sa, de această dată au intrat în prima etapă aproape 50 de dirijori sosiţi la Bucureşti de pe 5 continente (limita de vârstă 35 de ani), caietul-program notând tineri din Rusia, Kazahstan, Germania, Elveţia, Taiwan, Coreea, Iran, Austria, SUA, Cehia, Polonia, Anglia, Franţa, Spania, Ucraina, Japonia, Hong Kong, Italia, Lituania, Grecia, Mexic, China şi doar doi din România. Juriul, prezidat de Mark Stringer (profesor la Viena), alăturând personalităţi din ţară - Horia Andreescu, Gheorghe Costin, Nicolae Licareţ, Bujor Prelipcean - şi din străinătate - Jacek Rogala (Filarmonica din Kielce, Polonia) şi Sigmund Thorp (dirijor şi profesor din Norvegia) -, a selectat, în finală, 3 dirijori care, ca şi în etapa III, au apărut la pupitrul Filarmonicii bucureştene, abordând pagini din marea muzică romantică.

Fiecare dintre ei a dirijat prima parte din celebre concerte, solistă fiind pianista Adela Liculescu, deosebit de promovată în ultima vreme, convingând, în evoluţiile sale, că are o tehnică performantă, un tuşeu rotund, etalând şi sensibilitate şi forţă adecvată acelor opusuri, reuşind să relaţioneze cu cerinţele mai mult sau mai puţin conturate solicitate de "baghetele" diverse, asemeni orchestrei, care s-a adaptat cu rigoare şi vizibilă disponibilitate manierelor dirijorale ce trădau, totuşi, o anume experienţă în domeniu.

După cuvântul managerului de proiect, Laurenţiu Daşcă şi alocuţiunea reprezentantului Medicover, sponsor important al manifestării, pe podium a urcat June-Sung Park (Coreea de Sud) care, în secvenţele din Concertul nr. 2 de Rachmaninov şi din Simfonia nr. 4 de Ceaikovski, a dovedit o cunoaştere atentă a partiturilor, dar şi o gestică uşor stereotipă, la început cam haotică, având o mişcare paralelă a mâinilor destul de surprinzătoare, dând însă intrările cu precizie, urmărind atent acompaniamentul pianului solist, tactând corect, lipsind, mai ales în Simfonie, desfăşurările generoase, implicându-se efectiv abia spre sfârşitul primei părţi, după prea multe momente statice şi plate.

A urmat Serghei Simakov din Rusia, realizând cu rigoare şi precizie acompaniamentul Concertului de Schumann, apelând la mişcări restrânse, destul de rezervat, pentru ca în prima parte a Simfoniei nr. 7 de Dvorak să apeleze la o gestică largă, "ducând" orchestra într-o construcţie clară, conferind un suflu adecvat frazelor ample şi expresivitate bine conturată, experienţa sa spunându-şi cuvântul şi în interpretare şi în atitudinea scenică, deşi încă nu are o independenţă reală a mâinilor.

Iar japonezul Kazuki Wada a fost, încă de la primele acorduri ale Concertului nr. 2 de Chopin, incisiv şi ferm, punctând atacurile şi intrările instrumentiştilor cu rigoare, obţinând o paletă de nuanţe şi o anvergură ce s-au regăsit apoi şi în Simfonia nr. 3 de Brahms, reliefând şi detaliile, dar şi "linia mare" a discursului sonor, având şi consistenţă şi o luminozitate elegantă, alternând momentele strălucitoare cu cele calme într-o derulare fluentă, cu acumulări bine gradate, astfel încât am aplaudat o versiune elegantă şi bine realizată, remarcabilă fiind şi maniera sa de "închide" finalul unor secţiuni.

După deliberări destul de îndelungate, poate pentru că opţiunea juriului era dificilă, preşedintele Mark Stringer a anunţat laureaţii, Premiul I revenind lui Serghei Simakov, Premiul II lui Kazuki Wada - deşi, sincer, aş fi văzut ordinea... inversă, iar reacţia entuziastă a orchestrei la apariţia dirijorului japonez a fost edificatoare în acest sens, Premiul III fiind obţinut de June-Sung Park. S-au oferit diplome pentru calitatea acompaniamentului pianistic din primele etape de concurs, asigurat de Rodica Oatu şi Verona Maier, britanicul Jonathan William Mann, care nu a intrat în fială, a primit însă Premiul acordat de Filarmonică şi Premiul constând în concerte la Kielce, iar Vlad Vizireanu - Premiul pentru cel mai bine cotat dirijor român în competiţie.

În minutele rezervate jurizării, vice-preşedintele "Pro Patrimonium", Şerban Sturza, a detaliat eforturile făcute pentru restaurarea casei de la Mihăileni, considerată a fi locul copilăriei lui George Enescu (deşi în amintirile sale, muzicianul se referă doar la cea din Liveni), aparţinând mamei sale, familiei Cosmovici, lucrările extinzându-se la construirea unei şcoli de muzică, unde se preconizează organizarea de cursuri de măiestrie şi alte activităţi educative, investindu-se 27.000 euro, aşteptându-se în continuare donaţii, poate chiar din partea celor aflaţi în sala Ateneului. În treacăt fie spus, nu s-a mai pomenit nimic despre cei 40.000 euro anunţaţi de Nicolae Raţiu (membru fondator al Asociaţiei) în cadrul conferinţei de presă din vară, rezervată proiectului rezervat tinerilor dirijori...

Pornind de la implicarea în salvarea casei respective, Filarmonica a interpretat, simbolic, Rapsodia I de Enescu, sub bagheta lui Cristian Sandu, câştigătorul ediţiei din 2010 a Concursului, reuşind acum o versiune interpretativă atractivă, cu un desen clar al temelor, liniilor melodice şi reperelor "de culoare", orchestra răspunzând şi de această dată indicaţiilor dirijorale precise, rezultând o interpretare atractivă, mizând prioritar pe latura spectaculoasă a partiturii, desigur cu mare impact la public. Iar în final, preşedintele ELITE ART club UNESCO, Mihaela Dragomir, a mulţumit Filarmonicii, sponsorilor şi tuturor celor care au susţinut şi au asigurat, în varii feluri, reuşita ediţiei VI-a Concursului de dirijat, onorat, în acea seară, şi de prezenţa unor ambasadori sau personalităţi din domenii diverse, desigur încântaţi să asculte muzică bună şi să descopere, poate, tineri al căror potenţial artistic îi va impune ca dirijor importanţi, în ţările lor şi, de ce nu, la noi sau în lume.